3 intrări

63 de definiții

din care

Explicative DEX

PRIOR1, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

prior2 sn vz proor

prior1 sm [At: SCL 1973, 46 / Pl: ~i / E: nct] Prigoare (4) (Merops apiaster).

prior3, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 182/14 / P: pri-or / Pl: ~i, ~e / E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări catolici Si: egumen, stareț.

PRIOR1, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRIOR, priori, adj. m. (Regional, despre miei) Născut primăvara foarte de timpuriu; p. ext. delicat, fraged. Cînd oile începeau să fete, totdauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. SLAVICI, N. I 36. – Pronunțat: pri-or.

PRIOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și prior. / < fr. prieur, cf. lat. prior].

PRIOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintîi (în timp sau la rînd). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].

PRIOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)

PRIOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)

PRIOR1 ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros

PRIOR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.

PROOR s. n. v. prour.

PROOR s. n. v. prour.

PROOR s. n. v. prour.

PROUR s. n. (Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineață) când pleacă oile la pășune. ◊ Expr. În prour de... = la începutul zilei; p. ext. la începutul unui anotimp. [Var.: proor s. n.] – Et. nec.

PROUR s. n. (Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineață) când pleacă oile la pășune. ◊ Expr. În prour de... = la începutul zilei; p. ext. la începutul unui anotimp. [Var.: proor s. n.] – Et. nec.

amproor av, sm vz proor

napraor sn vz proor

napror sn vz proor

năpraor sn vz proor

năprăor sn vz proor

năprior sn vz proor

năproor sn vz proor

năpror sn vz proor

preir1[1] sn vz proor corectat(ă)

  1. În original, accentuat incorect: preir. O confirmă definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

preoor sn vz proor

preor[1] sn vz proor

  1. În definiția principală, accentuat: preor LauraGellner

prer1 sn vz proor

preur sn vz proor

priăr[1] sn vz proor corectat(ă)

  1. În original, accentuat incorect: priăr. O confirmă și forma acestei variante din definiția principală — LauraGellner

prier1 sn vz proor

priur[1] sn vz proor

  1. În definiția principală, accentuat: priur LauraGellner

prool sn vz proor

proor [At: HEM 1107 / V: preir, preoor, preor, prer, preur, priăr, prier, prior, priur[1], prool, pror, prour / Pl: ? / E: ngr πρόωρος] 1-3 sns (Reg) Perioadă a zilei care cuprinde, după regiuni, (primele ore de după miezul nopții sau) (vremea prânzului ori) întreg intervalul de timp de la răsăritul soarelui până la prânz. 4 sn (Îe) A da oile în prior A duce oile la pășune înainte de mulsul de dimineață. 5 sn (Îf prour) Vreme care precedă un anotimp. 6 a (Reg; d. miei, îf prior) Născut în prima perioadă a anului. 7 sns Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe Si: mânecătoare, (reg) proroc. 8 sn (Rar) Ajun al Bobotezei. 9 sns (Olt; csc) Crengi verzi care se pun la porți sau la case în ajunul sau în dimineața unei anumite sărbători. 10 sn Petrecere a băieților care aduc proor (9).

  1. În referința încrucișată, această variantă este accentuată: priur LauraGellner

pror sm vz proor

prour sn vz proor

NĂPRĂOR 👉 ÎMPROOR.

PROUR s. n. Timpul zilei cînd pleacă oile la pășune. ◊ Expr. în prour de... = la începutul zilei, p. ext. la începutul unui anotimp. La trei ani însă, în prour de primăvară, cerurile se deschiseră și ploile începură. PAMFILE, A. R. 7. – Variantă: proor s. n.

PROUR n. pop. Timpul când pleacă oile la pășune. /<ngr. próoros

amproor n. 1. ajunul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), când, după credința poporului, desdedimineață babele umblă după mana vacilor și hoții după iarba fiarelor; 2. (în graiul ciobănesc), ceasul înainte de amiazi (între 9 și 10): vin mieii de amproor. [Forma scurtată proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER ROREM, pe rouă, făcând aluziune la ora zilei când pământul e acoperit de rouă]. corectat(ă)

ampróor, V. proor.

năprăor și -óor V. proor.

próor și próur, împróor și -our n., pl. inuz. urĭ (ngr. próoros, timpuriŭ, devreme). Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe. Ban. Olt. (amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac. prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și năprăor și năproor. În Dolj, a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ) împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.

próur, V. proor.

Ortografice DOOM

prior1 (grad în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

prior2 (pop.) adj. m. (miel ~), pl. priori

!prior1 (pop.) adj. m., pl. priori

!prior2 (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

prior (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.

prior (despre miei) adj. m., pl. priori

prour (pop.) s. n.

prour (pop.) s. n.

Etimologice

proor s. n.1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea ooo, cf. prooroc.

Enciclopedice

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).

Sinonime

PROOR s. mânecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

PROOR s. mînecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

Regionalisme / arhaisme

prior1, priori, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.

príor, priori, s.m. Conducător al unei mănăstiri catolice: „…în contra lui Paul, priorul claustrului Săntă Marie (…), pentru că priorul a ocupat o parte din pământ” (Mihaly, 1900: 374; dipl. 156). – Din lat. prior, germ. Prior (DEX).

proor s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor.

proor, s.n. – v. ampror.

proor, s.n. – v. ampror.

Intrare: prior (adj.)
prior1 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prior
  • priorul
  • prioru‑
plural
  • priori
  • priorii
genitiv-dativ singular
  • prior
  • priorului
plural
  • priori
  • priorilor
vocativ singular
plural
Intrare: prior (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prior
  • priorul
  • prioru‑
plural
  • priori
  • priorii
genitiv-dativ singular
  • prior
  • priorului
plural
  • priori
  • priorilor
vocativ singular
  • priorule
  • priore
plural
  • priorilor
Intrare: prour
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prour
  • prourul
  • prouru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prour
  • prourului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proor
  • proorul
  • prooru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • proor
  • proorului
plural
vocativ singular
plural
năpror
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năprior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năproor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năproor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năprăor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năpraor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
napraor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
napror
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preoor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prool
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pror
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prior
  • priorul
plural
genitiv-dativ singular
  • prior
  • priorului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amproor
  • amproorul
  • amprooru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • amproor
  • amproorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prior, prioriadjectiv masculin

  • 1. popular (Despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cînd oile începeau să fete, totdauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. SLAVICI, N. I 36. DLRLC
  • 2. rar Cel dintâi (în timp sau la rând). DN
etimologie:

prior, priorisubstantiv masculin
prio, prioresubstantiv feminin

  • 1. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. DEX '09 DN
etimologie:

proursubstantiv neutru

  • 1. popular Timpul zilei (dis-de-dimineață) când pleacă oile la pășune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble În prour de... = la începutul zilei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune La începutul unui anotimp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote La trei ani însă, în prour de primăvară, cerurile se deschiseră și ploile începură. PAMFILE, A. R. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.