PRIOR¹, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

PRIOR², -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

prior² sn vz proor

prior¹ sm [At: SCL 1973, 46 / Pl: ~i / E: nct] Prigoare (4) (Merops apiaster).

prior³, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 182/14 / P: pri-or / Pl: ~i, ~e / E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări catolici Si: egumen, stareț.

PRIOR¹, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

PRIOR², -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRIOR, priori, adj. m. (Regional, despre miei) Născut primăvara foarte de timpuriu; p. ext. delicat, fraged. Cînd oile începeau să fete, totdauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. SLAVICI, N. I 36. – Pronunțat: pri-or.

PRIOR² s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și prior. / < fr. prieur, cf. lat. prior].

PRIOR¹ s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintîi (în timp sau la rînd). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].

PRIOR¹ I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)

PRIOR², -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)

PRIOR¹ ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros

PRIOR² ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.

amproor av, sm vz proor

napraor sn vz proor

napror sn vz proor

năpraor sn vz proor

năprăor sn vz proor

năprior sn vz proor

năproor sn vz proor

năpror sn vz proor

preir^1[1] sn vz proor corectat(ă)

preoor sn vz proor

preor^[1] sn vz proor

prer¹ sn vz proor

preur sn vz proor

priăr^[1] sn vz proor corectat(ă)

prier¹ sn vz proor

priur^[1] sn vz proor

prool sn vz proor

proor [At: HEM 1107 / V: preir, preoor, preor, prer, preur, priăr, prier, prior, priur^[1], prool, pror, prour / Pl: ? / E: ngr πρόωρος] 1-3 sns (Reg) Perioadă a zilei care cuprinde, după regiuni, (primele ore de după miezul nopții sau) (vremea prânzului ori) întreg intervalul de timp de la răsăritul soarelui până la prânz. 4 sn (Îe) A da oile în prior A duce oile la pășune înainte de mulsul de dimineață. 5 sn (Îf prour) Vreme care precedă un anotimp. 6 a (Reg; d. miei, îf prior) Născut în prima perioadă a anului. 7 sns Ajun al sărbătorii Sfântului Gheorghe Si: mânecătoare, (reg) proroc. 8 sn (Rar) Ajun al Bobotezei. 9 sns (Olt; csc) Crengi verzi care se pun la porți sau la case în ajunul sau în dimineața unei anumite sărbători. 10 sn Petrecere a băieților care aduc proor (9).

pror sm vz proor

prour sn vz proor

NĂPRĂOR 👉 ÎMPROOR.

PROUR s. n. Timpul zilei cînd pleacă oile la pășune. ◊ Expr. în prour de... = la începutul zilei, p. ext. la începutul unui anotimp. La trei ani însă, în prour de primăvară, cerurile se deschiseră și ploile începură. PAMFILE, A. R. 7. – Variantă: proor s. n.

PROUR n. pop. Timpul când pleacă oile la pășune. /<ngr. próoros

amproor n. 1. ajunul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), când, după credința poporului, desdedimineață babele umblă după mana vacilor și hoții după iarba fiarelor; 2. (în graiul ciobănesc), ceasul înainte de amiazi (între 9 și 10): vin mieii de amproor. [Forma scurtată proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER ROREM, pe rouă, făcând aluziune la ora zilei când pământul e acoperit de rouă]. corectat(ă)

proor n. V. amproor.

ampróor, V. proor.

năprăor și -óor V. proor.

próor și próur, împróor și -our n., pl. inuz. urĭ (ngr. próoros, timpuriŭ, devreme). Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe. Ban. Olt. (amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac. prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și năprăor și năproor. În Dolj, a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ) împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.

próur, V. proor.

prior¹ (grad în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

prior² (pop.) adj. m. (miel ~), pl. priori

!prior¹ (pop.) adj. m., pl. priori

!prior² (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

prior (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.

prior (despre miei) adj. m., pl. priori

prour (pop.) s. n.

prour (pop.) s. n.

prour s. n.

proor s. n. – 1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, cf. prooroc.

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).

PROOR s. mânecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

PROOR s. mînecătoare, (reg.) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numește în popor ~.)

prior¹, priori, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.

príor, priori, s.m. Conducător al unei mănăstiri catolice: „…în contra lui Paul, priorul claustrului Săntă Marie (…), pentru că priorul a ocupat o parte din pământ” (Mihaly, 1900: 374; dipl. 156). – Din lat. prior, germ. Prior (DEX).

proor s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor.