21 de definiții pentru prior (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRÍOR1, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

prior1 sm [At: SCL 1973, 46 / Pl: ~i / E: nct] Prigoare (4) (Merops apiaster).

prior3, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 182/14 / P: pri-or / Pl: ~i, ~e / E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări catolici Si: egumen, stareț.

PRÍOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRÍOR1, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

PRIÓR, priori, adj. m. (Regional, despre miei) Născut primăvara foarte de timpuriu; p. ext. delicat, fraged. Cînd oile începeau să fete, totdauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre mieii priori. SLAVICI, N. I 36. – Pronunțat: pri-or.

PRÍOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].

PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior].

PRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)

PRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)

PRIÓR1 ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros

PRIÓR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!priór2 (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. prióri

!príor1 (pop.) adj. m., pl. príori

priór (despre miei) adj. m., pl. prióri

priór (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.

*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priór1, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).

Intrare: prior (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prior
  • priorul
  • prioru‑
plural
  • priori
  • priorii
genitiv-dativ singular
  • prior
  • priorului
plural
  • priori
  • priorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)