PRIOR², -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

prior³, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 182/14 / P: pri-or / Pl: ~i, ~e / E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări catolici Si: egumen, stareț.

prior¹ sm [At: SCL 1973, 46 / Pl: ~i / E: nct] Prigoare (4) (Merops apiaster).

PRIOR², -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.

PRIOR¹ s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintîi (în timp sau la rînd). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].

PRIOR² s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și prior. / < fr. prieur, cf. lat. prior].

PRIOR¹ I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)

PRIOR², -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)

PRIOR² ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.

prior¹ (grad în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

!prior² (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. priori

prior (titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).

prior¹, priori, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.

príor, priori, s.m. Conducător al unei mănăstiri catolice: „…în contra lui Paul, priorul claustrului Săntă Marie (…), pentru că priorul a ocupat o parte din pământ” (Mihaly, 1900: 374; dipl. 156). – Din lat. prior, germ. Prior (DEX).