opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

prigorit, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~iți, ~e / E: prigori] (Îrg) 1 Expus la căldura focului sau a soarelui. 2 Încălzit foarte tare. 3 Pârjolit de foc sau de soare. 4 (Pex) Roșu la față. 5 (Pex) Care are temperatură. 6 (Fig) Pripit. 7 (Pex) Nechibzuit.

prigorit a. înfierbântat: pustiile prigorite ale Africei OD.

prigorít, -ă adj. (d. prigoresc). Vest. Ars, foarte încălzit, tórid: cîmpie prigorită.

PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

prigori [At: NEAGOE, ÎNV. 123/31 / Pzi: ~resc / E: bg прегоря] 1-2 vtr (Îrg) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui. 3-4 vtr (Îrg) A (se) încălzi prea tare. 5 vr (Îrg; fig) A fi chinuit de ceva Si: a se frământa, a se pârpăli, a se zbuciuma.

PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se expune (sau a fi expus) la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi (prea tare). V. perpeli. Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. ◊ Tranz. [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Refl. pas. Fig. A fi chinuit de arșiță. Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE.

A SE PRIGORI mă ~esc intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja

prigorì v. 1. a frige; 2. fig. a arde: de această pară de care mă prigoresc PANN. [Slav. PRIGORIETI].

prigorésc v. tr. (vsl. pri-gorĭeti, a arde. V. prigor, ogor). Vest. Ard, încălzesc tare: focu, soarele m’a prigorit. V. refl. Mă încălzesc tare la foc orĭ la soare. Fig. Ard, mă chinuĭesc: se prigorea de dragoste.

Ortografice DOOM

prigori (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prigoresc, 3 sg. se prigorește, imperf. 1 sg. mă prigoream; conj. prez. 1 sg. să mă prigoresc, 3 să se prigorească; imper. 2 sg. afirm. prigorește-te; ger. prigorindu-mă

!prigori (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigorește, imperf. 3 sg. se prigorea; conj. prez. 3 să se prigorească

prigori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigoresc, imperf. 3 sg. prigorea; conj. prez. 3 sg. și pl. prigorească

Etimologice

prigori (prigoresc, prigorit), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).

Sinonime

PRIGORIT adj. v. ars, dogorit, pârlit.

prigorit adj. v. ARS. DOGORIT. PÎRLIT.

PRIGORI vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.

prigori vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÎRJOLI.

Arhaisme și regionalisme

prigorit, -ă, adj. (înv. și reg.) 1. expus căldurii focului sau soarelui, încălzit foarte tare sau ars, pârjolit de foc sau de soare; rumen la față, aprins; care are temperatură. 2. (fig.) frământat, perpelit, chinuit. 3. pripit, zorit, iute.

PRIGORI vb. (ȚR, Ban.) A (se) Încălzi. B: Este un lucru anevoie a șădea cineva lîngă foc și să nu se prigorească. NEAGOE. C: Prigoresku-mĕ. AC, 363. Etimologie: bg. pregori. Cf. încărește.

Intrare: prigorit
prigorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigorit
  • prigoritul
  • prigoritu‑
  • prigorită
  • prigorita
plural
  • prigoriți
  • prigoriții
  • prigorite
  • prigoritele
genitiv-dativ singular
  • prigorit
  • prigoritului
  • prigorite
  • prigoritei
plural
  • prigoriți
  • prigoriților
  • prigorite
  • prigoritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: prigori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prigori
  • prigorire
  • prigorit
  • prigoritu‑
  • prigorind
  • prigorindu‑
 singular plural
  • prigorește
  • prigoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prigoresc
 (să)
  • prigoresc
  • prigoream
  • prigorii
  • prigorisem
a II-a (tu)
  • prigorești
 (să)
  • prigorești
  • prigoreai
  • prigoriși
  • prigoriseși
a III-a (el, ea)
  • prigorește
 (să)
  • prigorească
  • prigorea
  • prigori
  • prigorise
plural I (noi)
  • prigorim
 (să)
  • prigorim
  • prigoream
  • prigorirăm
  • prigoriserăm
  • prigorisem
a II-a (voi)
  • prigoriți
 (să)
  • prigoriți
  • prigoreați
  • prigorirăți
  • prigoriserăți
  • prigoriseți
a III-a (ei, ele)
  • prigoresc
 (să)
  • prigorească
  • prigoreau
  • prigoriră
  • prigoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prigori, prigorescverb

  • 1. învechit regional A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arde prăji
    • format_quote Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. DLRLC
    • format_quote tranzitiv [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. figurat A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. DEX '09 DEX '98
      sinonime: frământa pârpăli
      • format_quote Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE. DLRLC
      • 1.1.1. A fi chinuit de arșiță. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.