PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se expune (sau a fi expus) la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi (prea tare). V. perpeli. Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. ◊ Tranz. [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Refl. pas. Fig. A fi chinuit de arșiță. Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE.