11 definiții pentru prigori


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

prigori [At: NEAGOE, ÎNV. 123/31 / Pzi: ~resc / E: bg прегоря] 1-2 vtr (Îrg) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui. 3-4 vtr (Îrg) A (se) încălzi prea tare. 5 vr (Îrg; fig) A fi chinuit de ceva Si: a se frământa, a se pârpăli, a se zbuciuma.

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se expune (sau a fi expus) la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi (prea tare). V. perpeli. Toată noaptea visează că se prigonește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. ◊ Tranz. [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Refl. pas. Fig. A fi chinuit de arșiță. Se prigor ea de sete. BASSARABESCU, la CADE.

A SE PRIGORÍ mă ~ésc intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja

prigorì v. 1. a frige; 2. fig. a arde: de această pară de care mă prigoresc PANN. [Slav. PRIGORIETI].

prigorésc v. tr. (vsl. pri-gorĭeti, a arde. V. prigor, ogor). Vest. Ard, încălzesc tare: focu, soarele m’a prigorit. V. refl. Mă încălzesc tare la foc orĭ la soare. Fig. Ard, mă chinuĭesc: se prigorea de dragoste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 se prigoreáscă

prigorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigorésc, imperf. 3 sg. prigoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. prigoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIGORÍ vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.

prigori vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÎRJOLI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prigorí (prigorésc, prigorít), vb.1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare.Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).

Intrare: prigori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prigori
  • prigorire
  • prigorit
  • prigoritu‑
  • prigorind
  • prigorindu‑
singular plural
  • prigorește
  • prigoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prigoresc
(să)
  • prigoresc
  • prigoream
  • prigorii
  • prigorisem
a II-a (tu)
  • prigorești
(să)
  • prigorești
  • prigoreai
  • prigoriși
  • prigoriseși
a III-a (el, ea)
  • prigorește
(să)
  • prigorească
  • prigorea
  • prigori
  • prigorise
plural I (noi)
  • prigorim
(să)
  • prigorim
  • prigoream
  • prigorirăm
  • prigoriserăm
  • prigorisem
a II-a (voi)
  • prigoriți
(să)
  • prigoriți
  • prigoreați
  • prigorirăți
  • prigoriserăți
  • prigoriseți
a III-a (ei, ele)
  • prigoresc
(să)
  • prigorească
  • prigoreau
  • prigori
  • prigoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)