opțiuni
  • info

13 definiții pentru prigori

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

prigori [At: NEAGOE, ÎNV. 123/31 / Pzi: ~resc / E: bg прегоря] 1-2 vtr (Îrg) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui. 3-4 vtr (Îrg) A (se) încălzi prea tare. 5 vr (Îrg; fig) A fi chinuit de ceva Si: a se frământa, a se pârpăli, a se zbuciuma.

PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se expune (sau a fi expus) la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi (prea tare). V. perpeli. Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. ◊ Tranz. [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Refl. pas. Fig. A fi chinuit de arșiță. Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE.

A SE PRIGORI mă ~esc intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja

PRIGORI vb. (ȚR, Ban.) A (se) Încălzi. B: Este un lucru anevoie a șădea cineva lîngă foc și să nu se prigorească. NEAGOE. C: Prigoresku-mĕ. AC, 363. Etimologie: bg. pregori. Cf. încărește.

prigorì v. 1. a frige; 2. fig. a arde: de această pară de care mă prigoresc PANN. [Slav. PRIGORIETI].

prigorésc v. tr. (vsl. pri-gorĭeti, a arde. V. prigor, ogor). Vest. Ard, încălzesc tare: focu, soarele m’a prigorit. V. refl. Mă încălzesc tare la foc orĭ la soare. Fig. Ard, mă chinuĭesc: se prigorea de dragoste.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prigori (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prigoresc, 3 sg. se prigorește, imperf. 1 sg. mă prigoream; conj. prez. 1 sg. să mă prigoresc, 3 să se prigorească; imper. 2 sg. afirm. prigorește-te; ger. prigorindu-mă

!prigori (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigorește, imperf. 3 sg. se prigorea; conj. prez. 3 să se prigorească

prigori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigoresc, imperf. 3 sg. prigorea; conj. prez. 3 sg. și pl. prigorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIGORI vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.

prigori vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÎRJOLI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prigori (prigoresc, prigorit), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).

Intrare: prigori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prigori
  • prigorire
  • prigorit
  • prigoritu‑
  • prigorind
  • prigorindu‑
 singular plural
  • prigorește
  • prigoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prigoresc
 (să)
  • prigoresc
  • prigoream
  • prigorii
  • prigorisem
a II-a (tu)
  • prigorești
 (să)
  • prigorești
  • prigoreai
  • prigoriși
  • prigoriseși
a III-a (el, ea)
  • prigorește
 (să)
  • prigorească
  • prigorea
  • prigori
  • prigorise
plural I (noi)
  • prigorim
 (să)
  • prigorim
  • prigoream
  • prigorirăm
  • prigoriserăm
  • prigorisem
a II-a (voi)
  • prigoriți
 (să)
  • prigoriți
  • prigoreați
  • prigorirăți
  • prigoriserăți
  • prigoriseți
a III-a (ei, ele)
  • prigoresc
 (să)
  • prigorească
  • prigoreau
  • prigoriră
  • prigoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prigori, prigorescverb

  • 1. învechit regional A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arde prăji
    • format_quote Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. DLRLC
    • format_quote tranzitiv [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. figurat A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. DEX '09 DEX '98
      sinonime: frământa pârpăli
      • format_quote Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE. DLRLC
      • 1.1.1. A fi chinuit de arșiță. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.