Definiția cu ID-ul 505697:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prigori (prigoresc, prigorit), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).