14 definiții pentru „prietenie”   declinări

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.

PRIETENÍE, prietenii, s. f. 1. Legătura care unește pe prieteni, afecțiunea reciprocă dintre ei, atitudine prietenoasă; amiciție, (regional) prieteșug. Și-i ziceau, bună ziua cu prietenie și mîhnire. DUMITRIU, N. 94. N-a pomenit nimic despre prietenia lui cu Steriu. C. PETRESCU, O. P. II 235. 2. Legătură strînsă între grupuri sociale, popoare, țări. Relațiile între poporul romîn și naționalitățile conlocuitoare sînt – relații de prietenie frățească. REZ. HOT. I 292. – Variantă: (regional) prietiníe (SADOVEANU, O. V 16, C. PETRESCU, C. V. 110) s. f.

prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile

prieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile

PRIETENÍE s. 1. amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. v. bunăvoință. 3. amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)

Prietenie ≠ dușmănie, inimiciție, ostilitate, vrajbă, vrăjmășie

PRIETENÍE ~i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre prieteni; amiciție. 2) Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese și de aspirații. ~a dintre țările lumii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ie

prieteníe f. (d. prieten). Amiciție: a lega prietenie, a strica prietenia.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRIETENÍE s. 1. amiciție, (înv. și pop.) prieteșúg, (înv. și reg.) amicíe, (reg.) fîrtățíe, ortăcíe, (înv.) prietnicíe. (O ~ durabilă.) 2. afecțiune, bunăvoință, cordialitate, (livr.) afabilitáte, (fig.) căldúră. (N-am simțit ~ lui obișnuită.) 3. amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)

PRIETENIE. Subst. Prietenie, prieteșug (pop.), amiciție, frăție, frățietate (înv.), fraternitate; tovărășie, ortăcie (reg.), camaraderie, colegialitate. Atașament, cordialitate, afecțiune, simpatie, tandrețe, intimitate, dragoste, iubire. Împrietenire, înfrățire, fraternizare, întovărășire, însoțire. Prieten, amic, frate; tovarăș, ortac (reg.), camarad, coleg, confrate. Adj. Prietenesc, prietenos, amical, frățesc, fratern; familiar, intim; tovărășesc, cordial, camaraderesc, colegial, confrățesc (neobișnuit). Vb. A fi prieten cu cineva, a fi prieten unghie și carne cu cineva, a fi prieten la cataramă, a fi pîine și caș cu cineva, a fi cîrlig cu cineva, a se ține de gît cu cineva, a întinde masă cu cineva, a mînca dintr-o strachină cu cineva. A (se) împrieteni, a lega prietenie, a se atașa (de cineva), a face chelemet (cu cineva), a (se) înfrăți, a se întovărăși, a lega (a face) tovărășie, a se însoți (pop.), a se ortăci (reg.). A fraterniza. A fi în relații bune (cu cineva), a se avea bine (cu cineva), a se înțelege (bine, perfect) (cu cineva). Adv. Prietenește, prietenos, amical, frățește; tovărășește, camaraderește. Cu prietenie, cu drag, cu tot dragul, cu dragoste, cu toată dragostea. V. cordialitate, dragoste, simpatie, sociabilitate, uniune.

INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23.

SINE AMICITIA VITAM ESSE NULLAM (lat.) fără prietenie n-ar fi viața – Cicero, „De amicitia”, XXIII, 86. Elogiu suprem adus prieteniei între oameni.