prie ssg vz prier² corectat(ă)

preer^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

preir^2[1] s vz prier²

prer² ssg vz prier² corectat(ă)

priar ssg vz prier² corectat(ă)

priel ssg vz prier² corectat(ă)

prier² ssg [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 48/16 / A și: prier / V: (înv) ~e, (reg) preer, preir^[1] (A: nct), prer, ~iar, prie, ~el, priil (A: nct), priir (A: nct) / E: lat Aprilis] (Pop) Aprilie. corectat(ă)

priere^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

priil^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

priir^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

priu, ~ie a [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~ii / E: ns cf prian] (Reg; d. animale) Prian.

PRIER s. m. Numele popular al lunii aprilie. Apoi mai este mărțișor și o parte din prier. ȘEZ. XVIII 234.

PRIER m. pop. A patra lună a anului; aprilie. /<lat. Aprilis

Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS].

priu a. prian: priul de șarpe POP.

prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit). V. pric.

príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April.

priŭ, -íe adj. Gorj. Prian.

!prier (aprilie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui prier (luna ~)

!prier (înv., pop.) s. m., g.-d. lui prier

prier/prier s. m.

Prier.

prier s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.

priu (-ie), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

Prie, -a, v. Chiprie 2.

Pri/e v. Preia 3.

PRIER s. v. aprilie.

PRIU adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

prier s. v. APRILIE.

priu adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.

priér, s.m. (pop.) Luna aprilie. ■ Din punct de vedere agricol, luna aprilie (dar și martie) corespunde cu perioada numită „pe vremea aratului” (Faiciuc, 2008: 253). ■ Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. aprilis „aprilie” (Pușcariu, CDDE, după DER).

prier, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. aprilis „aprilie” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

prier, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. Aprilis.