2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (8)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRICĂJIT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.
PRICĂJIT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pricăjit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 69 / V: (reg) prec~, ~ăzit / Pl: ~iți, ~e / E: pricăji] 1 (Îvr; d. oameni) Bolnav de lepră. 2 (D. ființe și plante) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare. 3 (D. ființe și plante) Care a degenerat biologic Si: chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (reg) obidnic, pimnicit, patic, pizghirit, răit, (rar) nevoiaș. 4 Cu un aspect sărăcăcios. 5 Care duce o viață grea, chinuită. 6 (Reg) Blestemat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRICĂJIT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Regional) Nedezvoltat îndeajuns; pipernicit, sfrijit. Lumea e plină de fel de fel de oameni. Nu toți sînt frumoși. Vezi arbori înalți, drepți... și arbori chirciți, pricăjiți. STANCU, D. 13. Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan, ca țepii pricăjiți dintr-o barbă de spîn. C. PETRESCU, R. DR. 151.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
precăjit, ~ă a vz pricăjit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 116v/23 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: slv прокажати] 1 vr (Înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdări. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (Îvr) A necăji.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăzi v vz pricăji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăzit, ~ă a vz pricăjit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricăjesc, 3 sg. se pricăjește, imperf. 1 sg. mă pricăjeam; conj. prez. 3 să mă pricăjesc, 3 să se pricăjească; imper. 2 sg. afirm. pricăjește-te; ger. pricăjindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjește, imperf. 3 sg. se pricăjea; conj. prez. 3 să se pricăjească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pricăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjesc, imperf. 3 sg. pricăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRICĂJIT adj. v. pipernicit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRICĂJIT adj., s. v. afurisit, bleg, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, lepros, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, rău, stupid, ticălos, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRICĂJIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, scheletic, sfrijit, slab, supărat trist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRICĂJIT adj. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăjit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SFRIJIT. SLAB. SUPĂRAT. TRIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăjit adj., s. v. AFURISIT. BLEG. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. LEPROS. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. RĂU. STUPID. TICĂLOS. TONT. TONTĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRICĂJI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pricăjit, -ă, pricăjiți, -te, adj. – Nedezvoltat, chircit, pipernicit. – Din pricăji „a se pipernici” (DEX, MDA) < pricaz „semn rău, piază rea” (< sl. pricazǔ).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
pricăjit, -ă, pricăjiți, -te adj. (pop.) care a rămas mic / nedezvoltat
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pricăjit, pricăjităadjectiv
- 1. Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nedezvoltat pipernicit sfrijit
- Lumea e plină de fel de fel de oameni. Nu toți sînt frumoși. Vezi arbori înalți, drepți... și arbori chirciți, pricăjiți. STANCU, D. 13. DLRLC
- Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan, ca țepii pricăjiți dintr-o barbă de spîn. C. PETRESCU, R. DR. 151. DLRLC
-
etimologie:
- pricăji DEX '98 DEX '09
pricăji, pricăjescverb
etimologie:
- pricaz DEX '98 DEX '09
- prokažati DEX '98 DEX '09