2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.

PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.

precăjit, ~ă a vz pricăjit

pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 116v/23 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: slv прокажати] 1 vr (Înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdări. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (Îvr) A necăji.

pricăjit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 69 / V: (reg) prec~, ~ăzit / Pl: ~iți, ~e / E: pricăji] 1 (Îvr; d. oameni) Bolnav de lepră. 2 (D. ființe și plante) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare. 3 (D. ființe și plante) Care a degenerat biologic Si: chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (reg) obidnic, pimnicit, patic, pizghirit, răit, (rar) nevoiaș. 4 Cu un aspect sărăcăcios. 5 Care duce o viață grea, chinuită. 6 (Reg) Blestemat.

pricăzit, ~ă a vz pricăjit

PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Regional) Nedezvoltat îndeajuns; pipernicit, sfrijit. Lumea e plină defel de fel de oameni. Nu toți sînt frumoși. Vezi arbori înalți, drepți... și arbori chirciți, pricăjiți. STANCU, D. 13. Griul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan, ca țepii pricăjiți dintr-o barbă de spin. C. PETRESCU, R. DR. 151.

pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].

pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă

pricăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjésc, imperf. 3 sg. pricăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICĂJÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.

PRICĂJÍT adj. v. pipernicit.

PRICĂJÍT adj., s. v. afurisit, bleg, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, lepros, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, rău, stupid, ticălos, tont, tontălău.

PRICĂJÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, scheletic, sfrijit, slab, supărat trist.

pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI.

PRICĂJIT adj. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

pricăjit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SFRIJIT. SLAB. SUPĂRAT. TRIST.

arată toate definițiile

Intrare: pricăji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricăji
  • pricăjire
  • pricăjit
  • pricăjitu‑
  • pricăjind
  • pricăjindu‑
singular plural
  • pricăjește
  • pricăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricăjesc
(să)
  • pricăjesc
  • pricăjeam
  • pricăjii
  • pricăjisem
a II-a (tu)
  • pricăjești
(să)
  • pricăjești
  • pricăjeai
  • pricăjiși
  • pricăjiseși
a III-a (el, ea)
  • pricăjește
(să)
  • pricăjească
  • pricăjea
  • pricăji
  • pricăjise
plural I (noi)
  • pricăjim
(să)
  • pricăjim
  • pricăjeam
  • pricăjirăm
  • pricăjiserăm
  • pricăjisem
a II-a (voi)
  • pricăjiți
(să)
  • pricăjiți
  • pricăjeați
  • pricăjirăți
  • pricăjiserăți
  • pricăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricăjesc
(să)
  • pricăjească
  • pricăjeau
  • pricăji
  • pricăjiseră
pricăzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pricăjit
pricăjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricăjit
  • pricăjitul
  • pricăjitu‑
  • pricăji
  • pricăjita
plural
  • pricăjiți
  • pricăjiții
  • pricăjite
  • pricăjitele
genitiv-dativ singular
  • pricăjit
  • pricăjitului
  • pricăjite
  • pricăjitei
plural
  • pricăjiți
  • pricăjiților
  • pricăjite
  • pricăjitelor
vocativ singular
plural
precăjit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricăzit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)