pricăjit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 69 / V: (reg) prec~, ~ăzit / Pl: ~iți, ~e / E: pricăji] 1 (Îvr; d. oameni) Bolnav de lepră. 2 (D. ființe și plante) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare. 3 (D. ființe și plante) Care a degenerat biologic Si: chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (reg) obidnic, pimnicit, patic, pizghirit, răit, (rar) nevoiaș. 4 Cu un aspect sărăcăcios. 5 Care duce o viață grea, chinuită. 6 (Reg) Blestemat.

PRICĂJIT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Regional) Nedezvoltat îndeajuns; pipernicit, sfrijit. Lumea e plină de fel de fel de oameni. Nu toți sînt frumoși. Vezi arbori înalți, drepți... și arbori chirciți, pricăjiți. STANCU, D. 13. Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan, ca țepii pricăjiți dintr-o barbă de spîn. C. PETRESCU, R. DR. 151.

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

precăjit, ~ă a vz pricăjit

pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 116^v/23 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: slv прокажати] 1 vr (Înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdări. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (Îvr) A necăji.

pricăzi v vz pricăji

pricăzit, ~ă a vz pricăjit

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].

pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).

pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricăjesc, 3 sg. se pricăjește, imperf. 1 sg. mă pricăjeam; conj. prez. 3 să mă pricăjesc, 3 să se pricăjească; imper. 2 sg. afirm. pricăjește-te; ger. pricăjindu-mă

!pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjește, imperf. 3 sg. se pricăjea; conj. prez. 3 să se pricăjească

pricăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjesc, imperf. 3 sg. pricăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjească

pricăjit, -ă, pricăjiți, -te adj. (pop.) care a rămas mic / nedezvoltat

pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi

PRICĂJIT adj. v. pipernicit.

PRICĂJIT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, scheletic, sfrijit, slab, supărat trist.

PRICĂJIT adj., s. v. afurisit, bleg, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, lepros, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, rău, stupid, ticălos, tont, tontălău.

PRICĂJIT adj. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

pricăjit adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SFRIJIT. SLAB. SUPĂRAT. TRIST.

pricăjit adj., s. v. AFURISIT. BLEG. BLESTEMAT. CÎINOS. HAIN. ÎNDRĂCIT. LEPROS. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. RĂU. STUPID. TICĂLOS. TONT. TONTĂLĂU.

PRICĂJI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.

pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI.

pricăjít, -ă, pricăjiți, -te, adj. Nedezvoltat, chircit, pipernicit. – Din pricăji (DEX, MDA).

pricăjit, -ă, pricăjiți, -te, adj. – Nedezvoltat, chircit, pipernicit. – Din pricăji „a se pipernici” (DEX, MDA) < pricaz „semn rău, piază rea” (< sl. pricazǔ).

pricăjí, pricăjesc, v.r. A se pipernici. – Din pricaz (DEX).