pricăjit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 69 / V: (reg) prec~, ~ăzit / Pl: ~iți, ~e / E: pricăji] 1 (Îvr; d. oameni) Bolnav de lepră. 2 (D. ființe și plante) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare. 3 (D. ființe și plante) Care a degenerat biologic Si: chircit, închircit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, sfrijit, (reg) obidnic, pimnicit, patic, pizghirit, răit, (rar) nevoiaș. 4 Cu un aspect sărăcăcios. 5 Care duce o viață grea, chinuită. 6 (Reg) Blestemat.