pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).