11 definiții pentru „pribegie”   declinări

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. 1. Rătăcire din loc în loc; vagabondare. Anii pribegiei lui Eminescu n-au fost mulți, dar au fost plini. SADOVEANU, O. VI 471. Poate că-mi era scris în pribegia mea fără de țintă să mă întîlnesc cu felurite dihănii. HOGAȘ, M. N. 95. Tocmai istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. ◊ Fig. Se duc vîrtej ca gîndul plecat în pribegie. ALECSANDRI, P. III 288. 2. Părăsirea locului natal, stabilirea între străini; traiul între străini. V. exil, băjenie. Exilat, Bălcescu a urmat din pribegie lupta sa neînduplecată. SADOVEANU, E. 50. După ani de pribegie, Teofil se-ntoarse-n sfîrșit în țară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 13. Femeile cîntau patria depărtată și durerea pribegiei. RUSSO, o. 31. Numai biata ciocîrlie, Aia-mi cîntă-n pribegie... Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198.

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile

PRIBEGÍE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare.

PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie

pribegie f. exil: amintiri din pribegie.

pribegíe f. (d. pribeag). Starea celuĭ pribeag, acțiunea de a pribegi: cînd eram în pribegie. V. fugă, exil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRIBEGÍE s. 1. hoinăreală, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc in loc.) 2. fugă, refugiu, (înv.) băjenăríe, băjenărít, băjeníe, băjeníre, băjenít. (~ populației din calea năvălitorilor.) 3. (JUR.) exil, exilare, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscríere, proscrípție, (înv.) străinătáte, surghiuníe, surgunlî́c, urgíe, zatocénie. (A luat calea ~.) 4. (JUR.) emigrare, emigrație, expatriere, (înv.) înstrăináre. (~ unui militant politic.)

pribegíe, pribegii, (pribejie), s.f. – Haiducie: „După cum mi-ai cântat mie, / S-am parte de pribejie” (Bilțiu, 2006: 132). – Din pribeag + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).