căutare avansată
10 definiții pentru „pribegie”   declinări

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. 1. Rătăcire din loc în loc; vagabondare. Anii pribegiei lui Eminescu n-au fost mulți, dar au fost plini. SADOVEANU, O. VI 471. Poate că-mi era scris în pribegia mea fără de țintă să mă întîlnesc cu felurite dihănii. HOGAȘ, M. N. 95. Tocmai istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. ◊ F i g. Se duc vîrtej ca gîndul plecat în pribegie. ALECSANDRI, P. III 288. 2. Părăsirea locului natal, stabilirea între străini; traiul între străini. V. exil, băjenie. Exilat, Bălcescu a urmat din pribegie lupta sa neînduplecată. SADOVEANU, E. 50. După ani de pribegie, Teofil se-ntoarse-n sfîrșit în țară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 13. Femeile cîntau patria depărtată și durerea pribegiei. RUSSO, o. 31. Numai biata ciocîrlie, Aia-mi cîntă-n pribegie... Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegie f. exil: amintiri din pribegie.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegíe f. (d. pribeag). Starea celuĭ pribeag, acțiunea de a pribegi: cînd eram în pribegie. V. fugă, exil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pribegíe, pribegii, (pribejie), s.f. – Haiducie: „După cum mi-ai cântat mie, / S-am parte de pribejie” (Bilțiu, 2006: 132). – Din pribeag + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).
Sursa: DRAM 2015 (2015) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink