2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

PREZUMAT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.

PREZUMAT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.

prezumat, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 38 / S și: ~esu~ / Pl: ~ați, ~e / E: prezuma] (Liv) Presupus2.

PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer.

PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer.

prezuma [At: CR (1848), 142/73 / Pzi: prezum, (rar) ~mez / E: fr présumer] 1-2 vtr (Liv) A presupune. 3-4 vtr (Liv) A estima. 5 vi (Nob) A avea o părere bună despre cineva sau ceva.

PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A presupune, a socoti ca probabil ceva.

PREZUMA vb. I. tr. (Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i. prezum. / < fr. présumer, cf. lat. praesumere].

PREZUMA vb. tr. a presupune; a estima. (< fr. présumer)

prezumà v. a judeca după unele probabilități, a presupune.

*prezúm, a v. tr. (fr. présumer, d. lat. prae-súmere, a lua din ainte. V. con-sum, re-zum). Presupun, judec pin inducțiune: orĭ-ce acuzat, în lipsă de probe, trebuĭe maĭ întîĭ să fie prezumat inocent. V. intr. Am bună părere: a prezuma prea mult de talentu tăŭ.

*prezúmpt, -ă adj. (lat. praesumptus). Jur. Presupus. – Ob. prezumat.

Ortografice DOOM

prezuma (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prezum, 3 prezu; conj. prez. 1 sg. să prezum, 3 să prezume

prezuma (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezu

prezuma vb., ind. prez. 1 sg. prezum, 3 sg. și pl. prezu

Sinonime

PREZUMAT adj. v. bănuit, ipotetic, închipuit, presupus, prezumtiv.

prezumat adj. v. BĂNUIT. IPOTETIC. ÎNCHIPUIT. PRESUPUS. PREZUMTIV.

PREZUMA vb. v. crede, deduce, presupune, socoti.

prezuma vb. v. CREDE. PRESUPUNE. SOCOTI.

Intrare: prezumat
prezumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezumat
  • prezumatul
  • prezumatu‑
  • prezuma
  • prezumata
plural
  • prezumați
  • prezumații
  • prezumate
  • prezumatele
genitiv-dativ singular
  • prezumat
  • prezumatului
  • prezumate
  • prezumatei
plural
  • prezumați
  • prezumaților
  • prezumate
  • prezumatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prezuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prezuma
  • prezumare
  • prezumat
  • prezumatu‑
  • prezumând
  • prezumându‑
singular plural
  • prezu
  • prezumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prezum
(să)
  • prezum
  • prezumam
  • prezumai
  • prezumasem
a II-a (tu)
  • prezumi
(să)
  • prezumi
  • prezumai
  • prezumași
  • prezumaseși
a III-a (el, ea)
  • prezu
(să)
  • prezume
  • prezuma
  • prezumă
  • prezumase
plural I (noi)
  • prezumăm
(să)
  • prezumăm
  • prezumam
  • prezumarăm
  • prezumaserăm
  • prezumasem
a II-a (voi)
  • prezumați
(să)
  • prezumați
  • prezumați
  • prezumarăți
  • prezumaserăți
  • prezumaseți
a III-a (ei, ele)
  • prezu
(să)
  • prezume
  • prezumau
  • prezuma
  • prezumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezumat, prezumaadjectiv

etimologie:
  • vezi prezuma DEX '98 DEX '09

prezuma, prezumverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „prezumat” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1