PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka.

pretcă sf [At: I. IONESCU, M. 379 / V: (reg) ~eapcă, ~eașcă, ~eat~, ~ecii, ~eot~, ~eut~, prit~, treapcă, trepcă, trepță, tripcă / Pl: ~tce, ~tci / E: bg притка, srb pritka] 1 (Mpl) Fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului Si: (reg) palțău (1), primbluță. 2 (Reg) Urdiniș al stupului. 3 (Pan; pop) Fiecare dintre bețele înfipte în drugii de lemn ai căruței, care servesc la alcătuirea corlatei. 4 (Reg; pan; îf pritcă) Fuscel la o scară de lemn. 5 (Reg; pan; îf trepță) Balustradă la scară. 6 (Trs; pan; îf preașcă) Fiecare dintre bucățile de lemn care se prind pe căpriorii casei pentru a le mări rezistența sau care se fixează pe pereții de lemn pentru a fixa lutul sau tencuiala. 7 (Reg; îe) L-o da el dracu-n preatcă O va păți el o dată și o dată. 8 (Reg; îe) A trece peste preatcă A depăși orice măsură. 9 (Reg) Parte a viorii nedefinită mai îndeaproape.

PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din scr. pritka.

PRÉTCĂ, pretce, s. f. Fiecare dintre bețișoarele dinăuntrul stupului pe care albinele își clădesc fagurii.

preapcă sf vz pretcă

preașcă sf vz pretcă

preatcă² sf vz pretcă

precii sfp vz pretcă

preotcă sf vz pretcă

preutcă sf vz pretcă

pritcă sf vz pretcă

PREÁTCĂ, pretce și pretci, s. f. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre bețișoarele așezate cruciș înăuntrul unui stup, în două sau mai multe rînduri, pe care albinele își clădesc fagurii. ◊ Expr. A trece peste preatcă = a depăși limita. 2. Gaura stupului pe unde intră și ies albinele; urdiniș.

preatcă f. V. pretce.

preátcă f., pl. etcĭ (sîrb. pritka, harag, bețișor sprijinitor, d. vsl. pritŭkŭ, inel, verigă, cataramă, d. tŭknonti, a înfige. V. potcă, poticnesc). Bețișor pe care albinele clădesc faguriĭ în stup. – Și treapcă, pl. epcĭ (est). V. preotcă.

preótcă (eo dift.) f., pl. e (slav). Ilf. Urdiniș. – CL. 1910, 4, 436 (Chir.) preútcă: aduceaŭ mereŭ la magazie, ca albinele la preutca uleĭelor. V. preatcă.

preŭtcă, V. preotcă.

urdiníș n., pl. urĭ și e (d. a urdina, a trepăda, a umbla mult, ca acoperiș d. a acoperi. Cp. cu urcelnic). Găurica pin care albinele intră în stup. – Și ord- (Vs.). În Ilf. preotcă (eo dift.). V. captar.

pretcă (reg.) s. f., g.-d. art. pretcei; pl. pretce

prétcă s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce

PRÉTCĂ s. v. fuscel, spiță, treaptă, urdiniș.

pretcă s. v. FUSCEL. SPIȚĂ. TREAPTĂ. URDINIȘ.

preátcă (prétce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka < sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel).

PREÁTCĂ (PRÉTCĂ) (< scr.) s. f. Fiecare dintre bețișoarele din interiorul stupului, pe care albinele construiesc fagurii.