prăsăra v vz presăra

preasăra v vz presăra

presa vt [At: CALENDARIU (1794), ap. DLR / Pzi: ~sez / E: fr presser] 1 (Fig) A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. 2 (D. timp, evenimente, circumstanțe etc.) A forța pe cineva să ia o decizie Si: a grăbi, a zori. 3 A exercita presiune asupra unui material sau a unui obiect, pentru a-i reduce volumul, pentru a-i da o anumită forță, pentru a extrage lichidul conținut etc. 4 (Spc) A strânge între foi de hârtie sugativă plante sau părți ale lor, pentru a le usca și conserva.

presăra vt [At: HERODOT (1645), 116 / V: (îrg) ~sâra^[1], ~sura, (înv) prăs~, preas~, ~sora, pris~, (cscj) ~ri / Pzi: presar, (reg) ~rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăștia câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i. obiectul asupra căruia se face acțiunea) A acoperi cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestrița.

presări v vz presăra

presera^[1] v vz presăra

presora v vz presăra

presura v vz presăra

prisăra v vz presăra

PRESA, presez, vb. I. T ranz. 1. A strînge un obiect (cu o presă) pentru a-i micșora volumul (v. comprima), pentru a stoarce lichidul pe care îl conține (v. tescui) etc. A presa fînul. ♦ A apăsa. 2. Fig. A exercita opresiune asupra cuiva, pentru a-l sili să acționeze într-un anumit fel.

PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. (Cu privire la substanțe mărunte, granulare sau pulverulente) A împrăștia, a arunca ici și colo, cîte puțin. Zgomotul furculiței atinsă de farfurie sau mișcarea cuțitului presărînd sarea – nu și-a închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverșunată. C. PETRESCU, C. V. 262. Ne presărăm singuri pulberea cea albă; dar oricît am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. În cutioara cu găurele era mai multă făină. I. BOTEZ, ȘC. 55. (Complementul direct devine complement instrumental) Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. REBREANU, R. I 195. (Fig.) Nădejdea lîngă mine îmi presăra cărarea cu lumine. CERNA, P. 147. Cu stele dulci e bolta presărată. EMINESCU, O. IV 451. ♦ A împrăștia, a risipi. Avea miros plăcut de pelin și de iarbă mare, dichisuri. presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. Bani prin casă presăra. TEODORESCU, P. P. 542. ◊ Fig. (Complementul direct devine complement instrumental) Presărat cu cetăți vechi, în ruină, și cu turle de biserici, ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9.- Variantă: presura, presur și presor (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 13, EMINESCU, N. 11), vb. I.

PRESURA vb. I v. presăra.

PRESURA vb. I. v. presăra.

PRESA vb. I. tr. 1. A apăsa, a comprima, a strînge. 2. (Fig.) A exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult. [< fr. presser, it., lat. pressare].

PRESA vb. tr. 1. a apăsa, a comprima. ◊ (despre timp, evenimente etc.) a nu da răgaz; a grăbi. 2. a exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult; a constrânge. (< fr. presser)

A PRESA ~ez tranz. 1) (obiecte) A supune unei acțiuni de apăsare (pentru a face mai compact, pentru a modifica forma sau a stoarce lichidul). 2) fig. (persoane) A sili printr-o presiune permanentă și îndelungată să acționeze într-un anumit fel. /<fr. presser

A PRESĂRA presar tranz. 1) (substanțe pulverulente sau granulare) A dispersa treptat (făcând să cadă uniform pe o suprafață). 2) (suprafețe, spații etc.) A acoperi peste tot. /pre- + a săra

presà v. a apăsa sau strânge cu putere (= fr. presser).

presărà v. 1. a pune d’asupra sare și (prin extensiune) orice substanță analogă, făină, nisip; 2. a semăna ici și colea.

presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].

presár, a -sărá v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo: a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc: a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret. el présără, presărá. Forma el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu înfășór, -oáră!

*preséz v. tr. (fr. presser, d. lat. pop. *pressare, d. prémere, pressum, a apesa. V. presă, presiune, com-prim). Apes, comprim, îndes: a presa fîn.

presór, a -urá v. tr. V. presar.

présur, a -á v. tr. V. presar.

presa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 presează; conj. prez. 1 sg. să presez, 3 să preseze

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3 presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2 sg. afirm. presară

presa (a ~) vb., ind. prez. 3 presează

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare

presa vb., ind. prez. 1 sg. presez, 3 sg. și pl. presează

presăra vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 sg. și pl. presară; conj. prez. 3 sg. și pl. presare

presăra (ind. prez. 1 sg. presar)

presar, -sărat prt.

PRESA vb. v. constrânge, face, forța, grăbi, obliga, sili, zori.

PRESA vb. 1. a apăsa, a comprima, a strânge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. v. bătători. 3. v. tescui.

PRESĂRA vb. 1. v. împrăștia. 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. v. răspândi.

presa vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. GRĂBI. OBLIGA. SILI. ZORI.

PRESA vb. 1. a apăsa, a comprima, a strînge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 3. a stoarce, a tescui, a zdrobi. (~ strugurii.)

PRESĂRA vb. 1. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. a împrăștia, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

presura, presur, vb. I (înv. și reg.) a presăra.