2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.

preluare sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~lu-a~ / Pl: ~uări / E: prelua2] 1 Primire. 2 (Jur) Intrare sau luare în posesie. corectată

PRELUÁRE s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.

PRELUÁRE s. f. Acțiunea de a prelua; luare (în primire, pentru sine).

PRELUÁRE s.f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [< prelua].

PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua.

PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua.

prelua1 vt [At: HERODOT (1645), 491 / P: ~lu-a / Pzi: preiau / E: pre- + lua] (Îvr) A dobândi.

prelua2 vt [At: I. GOLESCU, C. / P: ~lu-a / Pzi: preiau / E: pre + lua] 1 A lua (sau a primi) de la altul. 2 A lua în primire. 3 A lua asupra sa.

PRELUÁ, preiáu, vb. I. T r an z. A lua în primire; a lua asupră-și. Preluă comanda companiei. CAMILAR, N. II 445.

PRELUÁ vb. I. tr. A lua (în primire) de la cineva. ♦ A lua asupră-și. [Pron. -lu-a, p. i. 1,6 preiáu, 2 -iei, 3 -ia, 4 -luăm, 5 -luați, conj. -ia. / după fr. prélever, germ. übernehmen].

PRELUÁ vb. tr. a lua (în primire) de la cineva; a lua asupra sa. (< pre- + lua)

A PRELUÁ preiáu tranz. (răspunderi, funcții, sarcini etc.) A lua în grijă; a lua asupra sa; a-și asuma. /pre- + a lua

preĭáŭ, a -luá v. tr. (d. ĭaŭ, după fr. prélever). 1. Jur. Prelev, ĭaŭ din ainte dintr’un total. 2. (după germ. übernehmen). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu conducerea saŭ cu realizarea uneĭ întreprinderĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri

preluáre s. f., pl. preluări

preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând) corectată

prelua (ind. prez. 2 sg. preiei, 3 sg. preia, conj. preia)

arată toate definițiile

Intrare: preluare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preluare
  • preluarea
plural
  • preluări
  • preluările
genitiv-dativ singular
  • preluări
  • preluării
plural
  • preluări
  • preluărilor
vocativ singular
plural
Intrare: prelua
verb (VT109)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prelua
  • preluare
  • preluat
  • preluatu‑
  • preluând
  • preluându‑
singular plural
  • preia
  • preluați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preiau
(să)
  • preiau
  • preluam
  • preluai
  • preluasem
a II-a (tu)
  • preiei
(să)
  • preiei
  • preluai
  • preluași
  • preluaseși
a III-a (el, ea)
  • preia
(să)
  • preia
  • preieie
  • prelua
  • preluă
  • preluase
plural I (noi)
  • preluăm
(să)
  • preluăm
  • preluam
  • preluarăm
  • preluaserăm
  • preluasem
a II-a (voi)
  • preluați
(să)
  • preluați
  • preluați
  • preluarăți
  • preluaserăți
  • preluaseți
a III-a (ei, ele)
  • preiau
(să)
  • preia
  • preieie
  • preluau
  • prelua
  • preluaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)