10 definiții pentru preluare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRELUARE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.
preluare sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~lu-a~ / Pl: ~uări / E: prelua2] 1 Primire. 2 (Jur) Intrare sau luare în posesie. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRELUARE s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRELUARE s. f. Acțiunea de a prelua; luare (în primire, pentru sine).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRELUARE s.f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [< prelua].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
preluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. preluării; pl. preluări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
preluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluării; pl. preluări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
preluare s. f., pl. preluări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRELUARE s. v. recepționare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRELUARE s. primire, recepționare. (~ mărfii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pre-lu-a-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
preluare, preluărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: primire recepționare
etimologie:
- prelua DEX '09 DEX '98 DN