2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.
PREDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
predică sf [At: (a. 1810) BV III, 24 / V: (reg) pedrică, prădică, pridică, priedică / A și: (reg) predică / Pl: ~ici, (rar) ~ice, (îrg) ~iche / E: it predica] 1 Cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături cu caracter moral Si: (îrg) predicație1, (înv) didahie, omilie, predicare (2), propovăduire, propovedanie. 2 (Prt) Expunere orală sau scrisă cu conținut moralizator. 3 (Pex) Mustrare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICĂ, predici, s. f. Acțiunea de a predica; (concretizat) cuvîntare rostită de preot în biserică, în care se explică un text biblic și care conține o morală, un îndemn, o îndrumare; p. ext. orice expunere scrisă sau orală avînd un astfel de conținut. Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDICĂ s.f. Cuvîntare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (p. ext.) orice expunere cu conținut moralizator. [< it. predica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICĂ s. f. 1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături. 2. (peior.) expunere cu conținut moralizator; dojană. (< it. predica)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREDICĂ ~ci f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale. 2) fig. Expunere cu conținut moralizator. [G.-D. predicii] /v. a predica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predică f. 1. cuvântare bisericească rostită din amvon; 2. fam. mustrare lungă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prédică f., pl. ĭ (it. prédica, de unde și ngr. prédika [scris préntika], rus. predika, germ. predigt). Discurs ținut pentru a moraliza poporu: a ținea o predică. Fig. Iron. Mustrare lungă și plicticoasă. – Odinioară cazánie, prodovedanie, apoĭ omilíe și didahie. V. cuvîntare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pedrică[1] sf vz predică
- În definiția principală, varianta de față este accentuată: pedrică — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
petrica v vz predica
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prădică sf vz predică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
predica [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) petrica / Pzi: predic / E: lat praedicare, it predicare] 1 vt (D. clerici) A explica în biserică un text biblic, un fapt religios etc., extrăgând din ele o învățătură morală. 2 vt A propovădui o credință religioasă. 3 vi (Îe) A ~ în pustiu (sau în deșert) A da sfaturi pe care nimeni nu le urmează. 4 vi (Îae) A vorbi în zadar. 5 vt (C. i. idei, concepții etc.) A recomanda cu insistență și pretutindeni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pridică sf vz predică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
priedică sf vz predică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Bis.) A explica de pe amvon un text biblic sau un fapt religios; a rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a da sfaturi cuiva care nu le ascultă, a vorbi degeaba. Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47. ♦ Tranz. Fig. A recomanda insistent. Virtutea pentru dînșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari. EMINESCU, O. I 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDICA vb. I. intr. 1. A rosti o predică. ♦ tr. (Fig.) A sfătui, a recomanda cu insistență. 2. (Fil.) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. predic. / < lat. praedicare, cf. it. predicare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICA vb. I. intr. 1. a rosti o predică. 2. (fil.) a atribui unui obiect o calitate sau un atribut. II. tr. a recomanda cu insistență; a propovădui. (< lat. praedicare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PREDICA predic 1. intranz. rel. A rosti o predică; a propovădui. ◊ ~ în deșert (sau în pustiu) a vorbi în zadar. 2. tranz. fig. (idei, concepții, învățături etc.) A propaga cu insistență. /<lat. praedicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predicà v. 1. a anunța cuvântul lui D-zeu, a instrui poporul prin cuvântări religioase și morale: a predica Evanghelia; 2. fig. a îndemna, a recomanda: a predica cumpătarea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prédic, a -á v. tr. (lat. práe-dico, -cáre. V. dedic). Pronunț de pe catedră saŭ de pe anvon învățăminte morale. Îndemn, recomand: a predica economia. V. intr. Predic din exemple, fac lucrurĭ morale ca să le imiteze și alțiĭ. Predic în deșert, predic fără să mă asculte nimenĭ. V. prodovăduĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predică s. f., g.-d. art. predicii; pl. predici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. predic, 2 sg. predici, 3 predică; conj. prez. 1 sg. să predic, 3 să predice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predica (a ~) vb., ind. prez. 3 predică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predica vb., ind. prez. 1 sg. predic, 3 sg. și pl. predică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREDICĂ s. v. cazanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDICĂ s. (BIS.) cazanie, cuvînt, omilie, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (În ~ preotului...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICA vb. v. propovădui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDICA vb. (BIS.) a propaga, a propovădui, a răspîndi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (~ în lume creștinismul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
predica (predic, predicat), vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s. f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα < it. predica; predicație, s. f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s. n., din fr. prédicat; predicator, s. m., din fr. prédicateur.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
VOX CLAMANTIS IN DESERTO (lat.) glasul celui ce predică (strigă) în pustiu – Matei 3, 3. Răspunsul dat de Ioan Botezătorul la întrebarea „cine ești” pusă de evreii cărora le predica în pustiul Iudeii. Sensul actual: persoană care încearcă în zadar să-și convingă semenii asupra unui lucru sau să-i moblizeze pentru o cauză.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a ține (cuiva) o predică expr. a mustra, a dojeni, a ține (cuiva) o lecție de bună-cuviință.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
predică, predicisubstantiv feminin
- 1. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cazanie omilie propovedanie
- 1.1. Expunere cu conținut moralizator. DEX '09 DLRLC DNsinonime: dojană
- Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. DLRLC
- Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28. DLRLC
-
-
- 2. Acțiunea de a predica. DLRLC
etimologie:
- predica DEX '98 DEX '09
predica, predicverb
- 1. (Despre clerici) A rosti o predică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: propovădui
- Virtutea pentru dînșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari. EMINESCU, O. I 56. DLRLC
-
- A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47. DLRLC
-
-
- 2. A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. DN
etimologie:
- praedicare DEX '09 DEX '98 DN