preconizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: preconiza] 1 (Înv) Lăudare publică plină de căldură. 2 Recomandare insistentă. 3 Propunere a unei măsuri, metode, soluții. 4 Prevedere. 5 Confirmare în funcție a unui episcop catolic.

PRECONIZARE s.f. Acțiunea de a preconiza. [< preconiza].

preconiza vt [At: NEGULICI / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr préconiser, ger präkonisieren] 1 (Înv) A lăuda în mod public și cu căldură. 2 A recomanda insistent. 3 (C. i. măsuri, metode, soluții, rezolvări etc.) A propune. 4 A prevedea ceva. 5 (În religia catolică; c. i. un episcop numit de șeful statului) A confirma în funcție în cadrul consistoriului.

PRECONIZA, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză în legătură cu ceva; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. Procedeul preconizat de noi reprezintă un pas înainte pe calea industriei extractive, ducîndu-ne la valorificarea unei însemnate avuții naționale. BARANGA, I. 168.

PRECONIZA vb. I. tr. A proiecta, a prevedea (ceva); (p. ext.) a propune, a indica, a recomanda insistent. [< fr. préconiser, cf. lat. praeco – anunțător public].

PRECONIZA vb. tr. a proiecta, a prevedea; a propune, a indica, a recomanda. (< fr. préconiser)

A PRECONIZA ~ez tranz. 1) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștință publică; a pune în circulație; a emite; a înainta. 2) fig. A recomanda în mod insistent. /<fr. préconiser

preconizà v. fig. a lăuda în public: a preconiza pe cineva. ║ a recomanda mult: a preconiza o metodă, un medicament.

*preconizéz v. tr. (mlat. praeconizare, d. lat. práeco, -cónis, anunțător public, pristav). Confirm publicamente un episcop numit de autoritatea civilă, vorbind de papa față de episcopĭ. Fig. Anunț din ainte c’ar trebui să se întîmple, recomandat călduros: patrioțiĭ aŭ preconizat unirea tuturor Românilor.

preconizare s. f., g.-d. art. preconizării; pl. preconizări

preconizare s. f., g.-d. art. preconizării; pl. preconizări

preconizare s. f., g.-d. art. preconizării; pl. preconizări

preconiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preconizez, 3 preconizează; conj. prez. 1 sg. să preconizez, 3 să preconizeze

preconiza (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizează

preconiza vb., ind. prez. 1 sg. preconizez, 3 sg. și pl. preconizează

preconizez.

PRECONIZARE s. 1. concepere, plănuire, proiectare. (~ unor reforme.) 2. inițiere. (~ unei noi metode.) 3. propunere, recomandare. (~ următorului plan de acțiune.)

PRECONIZARE s. 1. concepere, plănuire, proiectare. (~ unor reforme.) 2. inițiere. (~ unei noi metode.) 3. propunere, recomandare. (~ următorului plan de acțiune.)

PRECONIZA vb. 1. a concepe, a plănui, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 2. a iniția. (A ~ o nouă metodă.) 3. a propune, a recomanda. (A ~ următoarele...)

PRECONIZA vb. 1. a concepe, a plănui, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 2. a iniția. (A ~ o nouă metodă.) 3. a propune, a recomanda. (A ~ următoarele...)