PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.

PRECESIE, precesii, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinocțiale pe ecliptică. [Var.: precesiune s. f.] – Din fr. précession.

PRECESIUNE s. f. v. precesie.

precesie sf vz precesiune

precesiune sf [At: GENILIE, G. 88/3 / V: precesie, (înv) prețesie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr précession, lat praecessio, -onis] 1 (Ast; șîs ~a echinocțiilor) Deplasare lentă, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale, punctul vernal și punctul autumnal, pe ecliptică, datorită atracției exercitate de lună și de soare asupra pământului, în zona ecuatorului și a regiunilor lipsite de omogenitate structurală. 2 (Fiz) Deplasare relativ lentă a axei proprii de rotație a unui corp care se rotește rapid și care are doar un punct fix.

prețesie sf vz precesiune

PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.

PRECESIE s. f. v. precesiune.

PRECESIUNE, precesiuni, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinoxiale pe ecliptică. [Var.: precesie s. f.] – Din fr. précession.

PRECESIUNE s. f. Mișcare a unui corp în cursul căreia axa instantanee de rotație a corpului descrie un con în jurul unei axe fixe. ◊ Precesiunea echinocțiilor = mișcare a liniei de intersecție dintre planul eclipticei și planul ecuatorului sferei cerești în care axa polilor pămîntului descrie un con în jurul unei axe perpendiculare pe planul eclipticei.

PRECESIE s.f. v. precesiune.

PRECESIUNE s.f. Mișcare a unui corp în timpul căreia axa de rotație a corpului descrie un con în jurul unei axe fixe. ◊ (Astr.) Precesiunea echinocțiilor = mișcare foarte lentă de la răsărit spre apus a punctelor de echinocțiu ale Pămîntului, care face ca anotimpurile să revină înaintea îndeplinirii revoluției aparente a Soarelui. [Pron. -si-u-, var. precesie s.f. / cf. fr. précession, lat. praecessio].

PRECESIE s. f. 1. deplasare lentă a axei de rotație a unui corp ce se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (astr.) precesia echinocțiilor = deplasare, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale ale Pământului, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra Pământului. (< fr. précession, lat. praecessio)

PRECESIE ~i f. 1) fiz. Mișcare a unui corp solid (giroscop, titirez) în timpul căreia axa lui de rotație descrie un con cu vârful într-un punct fix. 2) astr. Mișcare lentă a punctelor de echinocțiu ale Pământului în sens retrograd pe ecliptică. /<fr. précession

precesie (desp. -si-e) s. f., art. precesia (desp. -si-a), g.-d. art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (desp. -si-i-)

precesie (-si-e) s. f., art. precesia (-si-a), g.-d. art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (-si-i-)

precesie s. f. (sil. -si-e), art. precesia (sil. -si-a), g.-d. art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (sil. -si-i-)

precesie

PRECÉSIE (PRECESIÚNE) (< lat., fr.) s. f. 1. (FIZ.) Deplasare relativ lentă a axei proprii de rotație a unui corp care se rotește rapid și care are doar un punct fix; această deplasare face ca axa amintită să descrie un con cu vârful în punctul fix. 2. (ASTR.) Precesia echinocțiilor = deplasarea lentă, în sensul retrograd, a punctelor echinocțiale (punctul vernal și punctul autumnal) pe ecliptică, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra umflăturii ecuatoriale a Pământului și asupra neomogenităților structurale ale acestuia; perioada de p. este de c. 26.000 de ani. Peste c. 13.000 ani cea mai apropiată stea de polul nord ceresc va fi steaua Vega.