2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.

preamărit, ~ă a [At: CORESI, EV. 137 / S și: prea mărit / Pl: ~iți, ~e / E: prea + mărit3] (Mai ales în titulatura domnitorilor, împăraților etc.) Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităților sale Si: preaînălțat, preaslăvit, (înv) preacântat, prealuminat, preaseninat, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos.

PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.

PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (Învechit, în titulatura dată capetelor încoronate) Lăudat, slăvit. Preamărite împărate! M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26.

PREAMĂRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PREAMĂRI. 3) și substantival (în adresări către suverani sau către slujitori ai bisericii). 3) Care este foarte luminat la minte; cu multă înțelepciune; prealuminat. /prea + a mări

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.

preamări [At: CORESI, EV. 49 / S și: prea mări / Pzi: ~resc / E: prea + mări1] 1 vr (Înv) A se îngâmfa. 2-3 vtr A (se) lăuda. 4 vt A slăvi.

PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă; a lăuda, a slăvi, a glorifica, a elogia. Nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamărește și nimeni nu-i cetește. SADOVEANU, E. 60. Șeful stației... crezu că e bine să preamărească opera inginerului. C. PETRESCU, A. 304.

A PREAMĂRÍ ~ésc tranz. A prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slăvi (pe nedrept); a proslăvi. /prea + a mări

preamărì v. a glorifica. [Modelat după slavicul proslăvi].

preamărésc v. tr. (d. prea și măresc, după exemple vsl.). Măresc, glorific, laud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREAMĂRÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ă zi a Unirii!) 2. v. slăvit. 3. v. înălțat. 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

PREAMĂRIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preaslăvit, slăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!)

PREAMĂRÍ vb. 1. v. glorifica. 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

PREAMĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

preamări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

PREAMĂRI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

arată toate definițiile

Intrare: preamărit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preamărit
  • preamăritul
  • preamăritu‑
  • preamări
  • preamărita
plural
  • preamăriți
  • preamăriții
  • preamărite
  • preamăritele
genitiv-dativ singular
  • preamărit
  • preamăritului
  • preamărite
  • preamăritei
plural
  • preamăriți
  • preamăriților
  • preamărite
  • preamăritelor
vocativ singular
  • preamăritule
  • preamărite
  • preamări
  • preamărito
plural
  • preamăriților
  • preamăritelor
Intrare: preamări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preamări
  • preamărire
  • preamărit
  • preamăritu‑
  • preamărind
  • preamărindu‑
singular plural
  • preamărește
  • preamăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preamăresc
(să)
  • preamăresc
  • preamăream
  • preamării
  • preamărisem
a II-a (tu)
  • preamărești
(să)
  • preamărești
  • preamăreai
  • preamăriși
  • preamăriseși
a III-a (el, ea)
  • preamărește
(să)
  • preamărească
  • preamărea
  • preamări
  • preamărise
plural I (noi)
  • preamărim
(să)
  • preamărim
  • preamăream
  • preamărirăm
  • preamăriserăm
  • preamărisem
a II-a (voi)
  • preamăriți
(să)
  • preamăriți
  • preamăreați
  • preamărirăți
  • preamăriserăți
  • preamăriseți
a III-a (ei, ele)
  • preamăresc
(să)
  • preamărească
  • preamăreau
  • preamări
  • preamăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

preamărit

etimologie:

  • Prea + mărit
    surse: DEX '98 DEX '09

preamări

etimologie:

  • Prea + mări
    surse: DEX '98 DEX '09