PREAMĂRIT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.

preamări [At: CORESI, EV. 49 / S și: prea mări / Pzi: ~resc / E: prea + mări¹] 1 vr (Înv) A se îngâmfa. 2-3 vtr A (se) lăuda. 4 vt A slăvi.

preamărit, ~ă a [At: CORESI, EV. 137 / S și: prea mărit / Pl: ~iți, ~e / E: prea + mărit³] (Mai ales în titulatura domnitorilor, împăraților etc.) Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităților sale Si: preaînălțat, preaslăvit, (înv) preacântat, prealuminat, preaseninat, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos.

PREAMĂRIT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.

PREAMĂRI, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă; a lăuda, a slăvi, a glorifica, a elogia. Nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamărește și nimeni nu-i cetește. SADOVEANU, E. 60. Șeful stației... crezu că e bine să preamărească opera inginerului. C. PETRESCU, A. 304.

PREAMĂRIT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (Învechit, în titulatura dată capetelor încoronate) Lăudat, slăvit. Preamărite împărate! M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26.

A PREAMĂRI ~esc tranz. A prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slăvi (pe nedrept); a proslăvi. /prea + a mări

PREAMĂRIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PREAMĂRI. 3) și substantival (în adresări către suverani sau către slujitori ai bisericii). 3) Care este foarte luminat la minte; cu multă înțelepciune; prealuminat. /prea + a mări

preamărì v. a glorifica. [Modelat după slavicul proslăvi].

preamărésc v. tr. (d. prea și măresc, după exemple vsl.). Măresc, glorific, laud.

preamări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamăresc, 3 sg. preamărește, imperf. 1 preamăream; conj. prez. 1 sg. să preamăresc, 3 să preamărească

preamări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamăresc, imperf. 3. sg. preamărea; conj. prez. 3 să preamărească

preamări vb. → mări

preamăresc.

PREAMĂRI vb. 1. v. glorifica. 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

PREAMĂRI vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

PREAMĂRIT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ă zi a Unirii!) 2. v. slăvit. 3. v. înălțat. 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

preamări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

PREAMĂRI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

PREAMĂRIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preaslăvit, slăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!)

A preamări ≠ a defăima, a denigra