19 definiții pentru praxis praxă praxen praxes praxim praxin praxiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÁXIS s. n. 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis.

praxis sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 288/16 / V: ~xă sf, ~xen, ~xes, ~ie sf, ~im, ~in, ~iș / Pl: ? / E: ngr πράξις, lat praxis, ger Praxis] 1 (Îrg) Practică (6). 2 (Îvr; îf praxă) Fel de a proceda, conform legii, tradiției etc. 3 (Îvr) Document.

PRÁXIS s. n. (Înv.) 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis.

PRÁXIS s. n. (Învechit) 1. Pricepere dobîndită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. Măria-ta ești luminat și cu praxis și știi mai bine decît mine prin cîte primejdii am să trec. FILIMON, C. 262. 2. Act, document. În arhiva mitropoliei se păstrează praxisul, adecă decretul de episcopat dat lui Iacov de mitropolitul Gavriil Calimah. La TDRG.

PRÁXIS s.n. (Fil.) Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filozofică a practicii social-istorice; practică. [< gr. praxis – acțiune].

PRÁXIS s. n. 1. experiență, rutină. ◊ categoria filozofică a practicii social-istorice. 2. acțiune organizată în vederea unui anumit scop. (< engl., gr. praxis)

PRÁXIS n. înv. 1) Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată. 2) Document oficial care deservește un fapt; act. 3) Lege nescrisă consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei colectivități de oameni; obicei. /<ngr. práxis, lat. praxis

praxis f. (arhaic și popular) practică: om cu praxis. [Gr. mod.].

PRÁXĂ s. f. v. praxis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

práxis s. m.1. Practică, experiență. – 2. Document. – Var. praxă. Ngr. πράξις (Gáldi 235). Sec. XVIII. – Der. praxapostol, s. n. (carte care conține Faptele apostolilor), din ngr. πράξειςτῶν ’Aποστόλων, abreviat în praxiu, s. n., cf. Vasmer, Gr., 122.

Intrare: praxis
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praxis
  • praxisul
  • praxisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • praxis
  • praxisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pra
  • praxa
plural
  • praxe
  • praxele
genitiv-dativ singular
  • praxe
  • praxei
plural
  • praxe
  • praxelor
vocativ singular
plural
praxen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praxes
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praxim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praxin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praxiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

praxis praxă praxen praxes praxim praxin praxiș

  • 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: experiență pricepere rutină attach_file un exemplu
    exemple
    • Măria-ta ești luminat și cu praxis și știi mai bine decît mine prin cîte primejdii am să trec. FILIMON, C. 262.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În arhiva mitropoliei se păstrează praxisul, adecă decretul de episcopat dat lui Iacov de mitropolitul Gavriil Calimah. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. filosofie Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filosofică a practicii social-istorice;
    surse: DN
  • 5. Acțiune organizată în vederea unui anumit scop.
    surse: MDN '00

etimologie: