PRAXIS s. n. (Învechit) 1. Pricepere dobîndită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. Măria-ta ești luminat și cu praxis și știi mai bine decît mine prin cîte primejdii am să trec. FILIMON, C. 262. 2. Act, document. În arhiva mitropoliei se păstrează praxisul, adecă decretul de episcopat dat lui Iacov de mitropolitul Gavriil Calimah. La TDRG.