PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor.

prăsitor, ~oare [At: CARAGEA, L. 80/10 / Pl: ~i, ~oare / E: prăsi + -tor] 1 a (D. animale) Care se prăsește. 2 a Care este folosit pentru prăsire (1). 3 a (Pex) Care se înmulțește mult Si: prolific, puios, (reg) prăselnic, prăsilos (1). 4 sm (Reg) Animal domestic mascul, selecționat pentru reproducere. 5 sn Persoană care se ocupă cu creșterea animalelor domestice, în vederea valorificării lor maxime. 6 sf (Pes; rar) Clocitoare pentru icre.

prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși¹ + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește¹ (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși¹ (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește¹ (1). 5 smf Persoană care prășește¹ (1). 6 sf (Reg) Loc prășit².

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor.

PRĂSITOR, -OARE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește, care face pui; prolific. Iepurii sînt foarte prăsitori. La TDRG.

PRĂȘITOARE, prășitori și prășitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104.

PRĂȘITOR¹, -OARE, prășitori, -oare, adj. 1. (Despre mașini, pluguri) Cu care se prășește. Plug prășitor. 2. (Despre plante) Care se prășește. Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289.

PRĂȘITOR ², -OARE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

PRĂSITOR ~oare (~ori,~oare) (despre animale) 1) Care se prăsește. 2) Care este destinat pentru prăsire. /a (se) prăsi + suf. ~tor

PRĂȘITOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru cultivat; cultivator. [G.-D. prășitorii] /a prăși + suf. ~toare

PRĂȘITOR¹ ~oare (~ori,~oare) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor

PRĂȘITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor

prășitoare f. sapă ori mașină cu care se prășește.

prășitoáre f., pl. orĭ. Sapă de prășit (pe alocurea de o formă specială).

prăsitor adj. m., pl. prăsitori; f. sg. și pl. prăsitoare

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prăsitor adj. m., pl. prăsitori; f. sg. și pl. prăsitoare

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prăsitor adj. m., pl. prăsitori; f. sg. și pl. prăsitoare

prășitoare (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitorii; pl. prășitori

prășitor adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitori; f. sg. și pl. prășitoare

prășitoare, pl. prășitori

PRĂSITOR adj. v. prolific.

PRĂSITOR adj. prolific, (pop.) puios, (reg.) prăselnic, prăsilos. (Animale ~ și sterile.)