24 de definiții pentru prăpastie prăpastă prăpaste prăpaște prepaste prepastie propaste propastie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s. f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a cauza (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ.

prăpastie sf [At: PSALT, 325 / V: (îrg) prep~, (înv) ~te, ~aște, prepaste, propaste, prop~, (reg) ~tă / Pl: ~ii și ~păstii / E: slv пропасть] 1 Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă, privit dinspre extremitatea sa superioară Si: abis, genune, hău, (îrg) prăpăstenie, (înv) precipițiu, (îvr) prăpădere, (reg) prăval. 2 (Îe) A fi (sau a se afla, a ajunge etc.) pe (ori la) marginea ~i A se afla într-o situație extrem de critică. 3 (Îe) A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în ~ A pricinui cuiva mari neajunsuri. 4 (Îae) A distruge. 5 (Fig; îe) A spune (sau a vorbi) prăpăstii A spune lucruri care înspăimântă. 6 (Fig; îae) A spune lucruri lipsite de rațiune. 7 (Îvr; îf prăpaște) Iad. 8 (Îvp) Adânc al unei ape. 9 (Îvp) Noian de ape. 10 (Fig) Nenorocire. 11 (Fig) Primejdie mare.

PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s. f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ.

PRĂPÁSTIE, prăpăstii și prăpastii, s. f. Loc gol, rîpă mare și adîncă între munți, mărginită de pereți abrupți. Muntele cu cale șerpuită și cu punți de piatră peste prăpăstii se chema Stînișoară. SADOVEANU, B. 175. În jos, se deschideau pe dreapta și pe stînga, spre fundul pămîntului, două prăpăstii cu adîncimi fioroase. HOGAȘ, M. N. 161. Ș-o să trecem văi adînci, Cu prăpăstii și cu stînci, Munți înalți și brazi umbroși. TEODORESCU, P. P. 172. Fig. După 1848 și mai ales după 1859, deosebirea crește, se face o prăpastie și se diferențiază cu încetul cele două curente. IBRĂILEANU, SP. CR. 129. Dan rămase pe deplin convins că între el și Ana e o prăpastie, un gol imens pe care cu nimic nu-l mai poate astupa. VLAHUȚĂ, O. A. III 190. ◊ Expr. A fi pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-un moment critic, gata de-a cădea într-o nenorocire. Am fost din cauza ei pe marginea prăpastiei. GANE, N. III 80. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimîntă. Tocmai tu, un mucos ca tine, o să izbutească? N-auzi tu ce prăpăstii spun frații tăi? ISPIRESCU, L. 82; b) a spune bazaconii, lucruri lipsite de rațiune, de logică. Ioane, nu ne face de ocară. Cum vorbești așa prăpăstii? EFTIMIU, Î. 18. – Noian de ape, adîncul apelor. Citea pe «Paul și Virginia»... Și cum se cutremură cînd prăpastia mării înghite și coperă sub valuri atîta dragoste ș-atîtea visuri. VLAHUȚĂ, O. A. 139.

PRĂPÁSTIE ~ăstii f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. ◊ A fi pe (sau la) marginea ~astiei a se afla într-o situație foarte critică; a fi în fața unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) ~ăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoșătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] /<sl. propasti

prăpastie f. 1. groapă adâncă; 2. pl. lucruri nemai auzite: nauzi ce prăpăstii spun frații tăi? ISP. [Slav. PROPASTĬ].

prăpástie f. (vsl. propastĭ, rus. própastĭ. V. prăpădesc). Abis, precipițiŭ, loc foarte adînc în care poțĭ cădea: prăpăstiile Carpaților. Pl. Fig. Iron. Enormitățĭ, bazaconiĭ, prostiĭ saŭ mincĭunĭ colosale: ce prăpăstiĭ spune acela? – Vechĭ prăpáste și propáste, pl. ăștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăpástie (-ti-e) s. f., art. prăpástia (-ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpắstii, art. prăpắstiile (-ti-i-)

prăpástie s. f. (sil. -ti-e), art. prăpástia (sil. -ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPÁSTIE s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în ~.)

PRĂPASTIE s. abis, adînc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în ~.)

arată toate definițiile

Intrare: prăpastie
prăpastie substantiv feminin
substantiv feminin (F140)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpastie
  • prăpastia
plural
  • prăpăstii
  • prăpastiile
genitiv-dativ singular
  • prăpastii
  • prăpastiei
plural
  • prăpastii
  • prăpastiilor
vocativ singular
plural
prăpastă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăpaste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăpaște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prepaste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prepastie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propaste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
propastie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.