PRÂSNEL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnel s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.

prâsnel sn [At: KLEIN, D. 406 / V: prisnar, pris~, (îrg) prăs~, (înv) pristlăn (A: nct), pristn~, (reg) pârsn~, pliznăr, ~snea sf, ~âștin (A: nct), ~âzn~, pres~, prezn~, prisnăr (A: nct), pristăn, pristen, pristene, pristin, prișten, priștin, priuștin, prizmel, priznăl, priznăr, prizn~, pușten, spârn~ / Pl: ~e / E: slv прьстєнь, пръстєнь] 1 Parte conică sau șaibă terminată cu un vârf ascuțit de la capătul inferior al fusului de tors, care, prin greutatea ei, face ca fusul să se învârtească mai ușor în timpul torsului Si: titirez, (reg) măciucă, moț¹, muc. 2 Jucărie mică făcută din metal, din lemn etc., cu un vârf ascuțit, care poate fi rotită pe o suprafață plană Si: sfârlează, titirez. 3 (Reg; îe) A-i umbla (cuiva) iute pristenul Se zice despre cineva foarte vioi, iute și harnic. 4-5 (Fam) Epitet (pentru un copil mic și foarte vioi sau) pentru un om iute, ager. 6 Crâng la moară. 7 (Mun; Trs; îf prisnel) Ansamblu al morii alcătuit din fusul de fier și din cilindrul acționat de roata cu măsele. 8 (Reg) Fiecare dintre cele două discuri de lemn sau de metal care formează capetele cilindrului la moară Si: (reg) târcoală. 9 (Reg; îf prâznel) Bucată de fier în formă de farfurioară, fixată pe posadă, în care se învârtește capătul de jos al fusului de la crângul morii. 10 (Mun; îf prisnel, priznel) Ax al roții la moara de apă Si: (reg) fus, grindei. 11 (Trs; Mar; îf prâznel, prisnel, priznel) Inel în jurul butucului la roata carului. 12 (Mol; Buc) Disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare și de care își atârnă ciobanii cuțitul, punga etc. Si: (reg) prâsnic. 13 (Trs; Buc; mpl) Ornamentații din nasturi, discuri metalice etc. folosite mai ales la chimir. 14 (Reg; îf prișten) Bucată plată de lemn cu care se peticește burduful de brânză. 15 (Mol) Unealtă de ciobănie nedefinită mai de aproape. 16 (Buc; îf prâsnel) Bobârnac dat peste urechea cuiva. 17 (Olt; îf spârnel) Vârtej în păr. 18-19 (Bot; îrg) Peniță (Myriophyluum spicatum și verticillatum). 20 (Bot; îrg) Coada-șoricelului (Achillea millefolium). corectat(ă)

PRÂSNEL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnel s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.

PRÂSNEL¹ ~e n. 1) Jucărie mică în formă de con cu vârf ascuțit, care, fiind răsucită bine și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație, păstrându-și astfel echilibrul; titirez; sfârlează. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors (care înlesnește rotirea acestuia); sfârlează; titirez. 3) Partea inferioară a fusului morii, fixată în una din pietre. /<sl. pristeni

PRÂSNEL² ~i m. Copil mic și sprinten. /<sl. pristeni

pârsnel^[1] sn vz prâsnel corectat(ă)

plesnel^[1] sn vz prâsnel

pliznăr sn vz prâsnel

prăsnel sn vz prâsnel

prâsnea¹ sf vz prâsnel

prâștin^[1] sn vz prâsnel

prâznel sn vz prâsnel

presnel sn vz prâsnel

preznel sn vz prâsnel

prinștin^[1] sn vz prâsnel

prisnar sn vz prâsnel

prisnăr sn vz prâsnel

prisnel sn vz prâsnel

pristăn sn vz prâsnel

pristen sn vz prâsnel

pristene sn vz prâsnel

pristin¹ sn vz prâsnel

pristlăn sn vz prâsnel

pristnel sn vz prâsnel

prișten sn vz prâsnel

priștin v vz prâsnel

prizmel sn vz prâsnel

priznăl sn vz prâsnel

priznăs sn vz prâsnel

priznel sn vz prâsnel

pușten sn vz prâsnel

spârnel sn vz prâsnel

PRISNEL s. n. v. prîsnel.

PRÎSNEL, prîsnele, s. n. (Și în forma prisnel) 1. Jucărie făcută dintr-o rotiță străbătută de un bețișor scurt, care se răsucește între degete și apoi se aruncă pe o suprafață netedă, unde continuă să se învîrtească singură; titirez, sfîrlează. Ca pe un prisnel învîrtește trupul. EMINESCU, N. 139. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prîsnelul (sau ca un prisnel) = foarte iute, vioi, sprinten, ager. Cucoana Catinca se învîrti ca un prisnel, coborî în pivniță și se întoarse repede c-o cană plină de vin. SADOVEANU, O. III 633. Eram om sprinten ca prisnelul. RETEGANUL, P. V 81. Moșneagul, iute ca un prisnel, așterne țolul. CREANGĂ, P. 68. ♦ Fig. Copil mic și foarte vioi. 2. Rotiță de lemn găurită la mijloc, fixată la capătul de jos al fusului de tors, pentru ca acesta să se învîrtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii (de apă sau de vînt) înțepenită într-una dintre pietrele acesteia. – Variantă: prisnel s. n.

prisnel n. Mold. 1. rotiță dela capătul de jos al fusului unei mori (prin care trec măselele roatei): prisnelul morii e alcătuit din șapte șiștori; fig. moșneagul iute ca un prisnel CR.; 2. Bot. peniță. [Tr. pristen = serb. PRSTEN, inel].

pristen n. Tr. V. prisnel.

prisnél, prîsnél și (Vc.) spîrnél și (Trans.) prísten și prístene n., pl. e (sîrb. pršijen, vertebră, ceh. presien, prisnel, d. vsl. prensti, a toarce). Feru rătund care mărginește făcău sus și jos. La fusu moriĭ, partea în care se prind dințiĭ roateĭ (V. tîrcol). Rotiță pusă la capătu de jos al fusuluĭ ca să-ĭ dea maĭ multă forță la învîrtire (volant). Prîsnel (nord), fus foarte mic. Titirez. Fig. Om ĭute, om ager. Est. O plantă numită și peniță (Vezĭ-o). – Și zbîrnel (ChN. I, 199).

prísten, V. prisnel.

prîsnél, V. prisnel.

spîrnel, V. prisnel.

zbîrnél, V. prisnel.

prâsnel s. n., pl. prâsnele

prâsnel s. n., pl. prâsnele

prâsnel s. n., pl. prâsnele

prâsnel, -nele.

prîsnel

PRÂSNEL s. v. coada-șoricelului.

PRÂSNEL s. 1. v. titirez. 2. prisnar, sfârlează, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 3. (TEHN.) crâng, (reg.) fanar, prâstelnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) (reg.) târcoală. (~ la cilindrul morii.)

PRISNEL s. v. bucea, bucșă, fus, grindei, osie, peniță.

prisnel s. v. BUCEA. BUCȘĂ. FUS. GRINDEI. OSIE. PENIȚĂ.

prîsnel s. v. COADA-ȘORICELULUI.

PRÎSNEL s. 1. sfîrlează, titirez, (înv. și reg.) sfîrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 2. prisnar, sfîrlează, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 3. (TEHN.) crîng, (reg.) fanar, prîstelnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) (reg.) tîrcoală. (~ la cilindrul morii.)

prisnel (prisnele), s. n. – 1. Vîrful fusului. – 2. Partea interioară a fusului morii, care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 3. Sfîrlează, titirez. – 4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). – 5. Persoană isteață, ageră. – Var. prîsnel, pristen, pristelnic. – Megl. prăslen. Sl., cf. slov. preslen, sb. pṝsljen, ceh. prslen din sl. pręsti „a toarce” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60) cf. mag. pereszlén. Legătura cu bg. părsten „inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu prîslea (var. prîsnea, pîrslea), s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre frați), care trebuie să exprime ideea de „copil isteț” și pe care Cihac, II, 317, îl lega de a prăsi „a reproduce” și Scriban de sl. pristŭ „deget”.

PRISNEL, culme muntoasă în N Pod. Someșan, parte componentă a șirului de munți scufundați („jugul intracarpatic”) care fac legătura între Carpații Orientali și cei Occidentali. Extinsă pe direcție NNE-SSV, în prelungirea NE a m-ților Meseș, P. are aspectul unui deal înalt, cu povârnișuri abrupte și cu o culme largă, teșită ca o platformă. Culmea P. este alcătuită din șisturi cristaline și petice de calcar. Alt. max.: 651 m (vf. Prisnel). Acoperită cu păduri de carpen și gorun.