prisnel (prisnele), s. n. – 1. Vîrful fusului. – 2. Partea interioară a fusului morii, care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 3. Sfîrlează, titirez. – 4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). – 5. Persoană isteață, ageră. – Var. prîsnel, pristen, pristelnic. – Megl. prăslen. Sl., cf. slov. preslen, sb. pṝsljen, ceh. prslen din sl. pręsti „a toarce” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60) cf. mag. pereszlén. Legătura cu bg. părsten „inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu prîslea (var. prîsnea, pîrslea), s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre frați), care trebuie să exprime ideea de „copil isteț” și pe care Cihac, II, 317, îl lega de a prăsi „a reproduce” și Scriban de sl. pristŭ „deget”.