POVESTIT s. n. Povestire. – V. povesti.

povestit², ~ă a [At: (a. 1747) GCR, I, 320/35 / Pl: ~iți, ~e / E: povesti] 1 (D. fapte, întâmplări, evenimente etc.) Relatat. 2 (D. o poveste) Spus. 3 (Rar) Înfățișat în imagini Si: ilustrat. 4 (Îrg) Făcut cunoscut. 5 (Bis) Propovăduit. 6 (Pop) Defăimat. 7 (Pop) Bârfit.

povestit¹ sn [At: GALACTION, A. 278 / Pl: (rar) ~uri / E: povesti] (Rar) 1 Istorisire. 2 Povestire (2).

POVESTIT s. n. (Rar) Povestire. – V. povesti.

POVESTIT s. n. (Rar) Faptul de a povesti; povestire. Se opri din povestit și lăsă capul în jos, tăcut. PREDA, Î. 107.

povăsti v vz povesti

povesti [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 54/12 / V: (îrg) ~visti, (reg) ~văsti / Pzi: ~tesc / E: poveste] vt 1 A expune detaliat și, de obicei, într-o desfășurare gradată fapte, întâmplări reale, evenimente etc. Si: a istorisi, a relata, (liv) a nara, (frm) a raconta. 2 vt A spune o poveste (27). 3 (Rar) A înfățișa prin imagini Si: a arăta, a ilustra. 4-5 vti (Îrg) A (se) face cunoscut. 6-7 vti (Bis; spc) A (se) propovădui. 8 vi (Pfm) A sta de vorbă cu cineva Si: a conversa, a discuta, (fam) a pălăvrăgi, a sporovăi, a tăifăsui. 9 vt (Rar) A dezbate. 10 vt (Pop) A defăima. 11 vt (Pop; șîe A ~ pe la spate pe cineva) A bârfi. 12 vrim (Îvr; îf povisti) A se menționa. 13 vi (Reg) A avea relații de dragoste cu cineva. 14 vi (Reg) A face curte cuiva. 15 vi (Reg; d. grauri) A scoate sunete caracteristice speciei. 16 vi (Reg) A prevesti de rău Si: a cobi.

povisti v vz povesti

POVESTI, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A face cunoscut, a înfățișa, a comunica prin cuvinte ceva; a expune, a istorisi, a nara. El are un dar de la dumnezeu de povestește așa de frumos. SADOVEANU, E. 112. Clipind din genele cărunte începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24. Peste două sute de ani bătrînii vor povesti copiilor, în stilul basmelor, multe din lucrurile pe care noi le vedem aievea. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea de cînd s-a făcut el nevăzut. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») Părintele Veniamin începu să ne povestească despre o mulțime de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 182. Am văzut numai pe hartă, pînă acum cîteva zile, și-am citit în cărți – pe urmă mi-au povestit luptătorii, în cap cu tata, despre acest cîmp al Mărășeștilor. SAHIA, N. 15. (Fig.) Vîntul, păsările, codrul, luna, razele de soare Povestesc mereu de tine și de toate ce-ai făcut. EFTIMIU, Î. 104. ◊ Refl. impers. Îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. ♦ A înfățișa (o întîmplare) prin mijloace plastice (și nu prin vorbe). Artist cu nume mare, el de bunăvoie se duse după armată în război, pentru ca să ne poată povesti prin tablouri toate grozăveniile. GHEREA, ST. CR. II 89. 2. Intranz. (Transilv., Ban.) A sta de vorbă (cu cineva), a sta la taifas. Mai povestiră un răstimp în fața crîșmei, pe urmă se împrăștiară. REBREANU, I. 40. Se ia popa meu cu muierea... și merg către casa mortului povestind. RETEGANUL, P. II 64. Știi tu, badeo, ce ziceai Cînd seara la noi veneai Și pe laviță ședeai Și cu maica povesteai? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. ♦ Tranz. (Rar) A discuta. Avem de povestit după prînz chestiuni importante. VORNIC, P. 174.

A POVESTI ~esc tranz. (ceea ce a văzut, a auzit sau a învățat subiectul) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a istorisi; a nara. /Din poveste

povestì v. a spune cu deamăruntul întâmplări adevărate sau falșe.

povestésc v. tr. (d. poveste. Cp. și cu vsl. povestovati, a povesti). Narez, istorisesc, spun cum s’a întîmplat: ĭa povestește-ne ce-aĭ pățit!

povestit s. n.

povestit s. n.

povestit s. n.

povesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestesc, 3 sg. povestește, imperf. 1 povesteam; conj. prez. 1 sg. să povestesc, 3 să povestească

povesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestesc, imperf. 3 sg. povestea; conj. prez. 3 să povestească

povesti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestesc, imperf. 3 sg. povestea; conj. prez. 3 sg. și pl. povestească

POVESTI vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

POVESTI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, conversa, defăima, denigra, dialoga, difuza, discredita, discuta, duce, împrăștia, întinde, lăți, ponegri, predica, propaga, propovădui, răspândi, vorbi.

povesti vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. CONVERSA. DEFĂIMA. DENIGRA. DIALOGA. DIFUZA. DISCREDITA. DISCUTA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PONEGRI. PREDICA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. VORBI.

POVESTI vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)

povesti, povestesc, vb. refl. – A sta de vorbă, a discuta: „Da’ cum se povestesc ei, așa frumos și cătingan, dintr-o dată o apucă feciorul pe fată...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 62). – Din poveste (< sl. pověstǐ) (DEX, MDA).