plotogar sm vz potlogar

plotogări v vz potlogări

plotogărie sf vz potlogărie¹

podlogar sm vz potlogar

pologar² sm vz potlogar

porlogar sm vz potlogar

porlogărie sf vz potlogărie¹

potlogar sm [At: PRAVILA (1814), 174/8 / V: (îvr) ploto~, (reg) podl~, pologar, porl~, purligar / Pl: ~i / E: potlog + -ar] 1 (Pop) Persoană care pune potloage (1) la încălțăminte. 2 (Pop; pex) Cizmar rău Si: cârpaci. 3 (Fam) Hoț. 4 (Fam) Escroc. 5 (Fam) Șmecher. 6 (Fam) Om de nimic. 7 (Zlg; Ban) Liliac (Plecotus auritus).

potlogări [At: DDRF / V: ploto~ / Pzi: ~resc / E: potlogar] 1 vt (Mun; îf plotogări) A lucra prost Si: a cârpăci. 2-3 vit (Fig; reg) A face escrocherii Si: a escroca, a înșela, a pungăși.

potlogărie² sf [At: DLR / Pl: ~ii / E: potlog + -ărie] (Reg; csc) Mulțime de petice vechi de piele.

potlogărie¹ sf [At: ALECSANDRI, T. 402 / V: (reg) ploto~, (reg) porlogă~ / Pl: ~ii / E: potlogar + -ie] 1 (Mun; îf plotogărie) Lucru făcut fără pricepere Si: cârpăceală, cârpeală. 2 (Fig; fam) Hoție. 3 (Fig; fam) Escrocherie. 4 (Fig; fam) Fraudă.

purligar sm vz potlogar

POTLOGAR, potlogari, s. m. 1. (Învechit) Cel care pune potloage la încălțăminte; cîrpaci. 2. Pungaș, coțcar, șarlatan, escroc. Stăi, potlogarule, că te împușc ca pe un cîne! SADOVEANU, O. VII 359. Ghidi, potlogar nerușinat!... Buzunarele ți-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd le-ai furat? ALECSANDRI, T. 1297. Potlogarii, de care gemea orașul... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.

POTLOGĂRI, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

POTLOGĂRIE, potlogării, s. f. Pungășie, hoție, escrocherie. Nu e nici o potlogărie! Pot face dovada! C. PETRESCU, Î. II 83. N-ai găsi chiar într-o mie Așa tîrg vestit să fie Pentru boscărie... Și potlogărie! ALECSANDRI, T. I 117.

POTLOGAR ~i m. 1) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții (profitând de naivitatea sau de încrederea lor); șarlatan; impostor; escroc; coțcar. 2) reg. Cizmar care pune potloage la încălțăminte. /potlog + suf. ~ar

A POTLOGĂRI ~esc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

POTLOGĂRIE ~i f. Faptă sau vorbă de potlogar; șarlatanie; coțcărie; impostură; escrocherie. [G.-D. potlogăriei] /potlogar + suf. ~ie

potlogar m. 1. cârpaciu; 2. pungaș ordinar.

potlogărì v. a fura lucruri mărunte.

potlogărie f. pungășie, hoție.

potlogár m. (d. potlog). Șarlatan, escroc. Trans. Cizmar cîrpacĭ. – Și ploto- (Olt. Trans.) și porlo- (Munt. Trans.).

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.

potlogar (fam.) (desp. po-tlo-) s. m., pl. potlogari

potlogări (a ~) (fam.) (desp. po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, 3 sg. potlogărește, imperf. 1 potlogăream; conj. prez. 1 sg. să potlogăresc, 3 să potlogărească

potlogărie (fam.) (desp. po-tlo-) s. f., art. potlogăria, g.-d. art. potlogăriei; pl. potlogării, art. potlogăriile (desp. -ri-i-)

potlogar (fam.) (po-tlo-) s. m., pl. potlogari

potlogări (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 să potlogărească

potlogărie (fam.) (po-tlo-) s. f., art. potlogăria, g.-d. art. potlogăriei; pl. potlogării, art. potlogăriile

potlogar s. m. (sil. -tlo-), pl. potlogari

potlogări vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogăresc, imperf. 3 sg. potlogărea; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogărească

potlogărie s. f. (sil. -tlo-), art. potlogăria, g.-d. art. potlogăriei; pl. potlogării, art. potlogăriile

POTLOGAR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

POTLOGĂRI vb. v. escroca, înșela, pungăși.

POTLOGĂRIE s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.

potlogar s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

potlogărie s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE.

potlogărie, potlogării, s.f. (reg.; cu sens colectiv) mulțime de potloage, de petice vechi de piele.

potlogărí, potlogăresc, v.i.t. 1. A face potlogării. 2. A înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).

potlogări, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).