3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTICNÍT1 s. n. Faptul de a (se) poticni.V. poticni.

POTICNÍT1 s. n. Faptul de a (se) poticni.V. poticni.

POTICNÍT2, -Ă, poticniți, -te, adj. (Rar) Care se poticnește (1); împiedicat (la mers). ♦ Fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Care este articulat sau spus cu greutate, cu întreruperi etc. – V. poticni.

poticnit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: poticni] 1 Care se împiedică. 2 (D. mers) Nesigur. 3 (Fig; d. vorbe, vorbire etc.) Spus, articulat cu greutate, cu întreruperi. 4 (Fig; rar; d. oameni) Neajutorat.

poticnit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: poticni] 1 Împiedicare. 2-3 Poticnire (4-5). 4 Cădere. 5 (Pop) Șchiopătare. 6 Lovire.

POTICNÍT2, -Ă, poticniți, -te, adj. (Rar) Care se poticnește (1); împiedicat (la mers). ♦ Fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Articulat, spus cu greutate, cu întreruperi etc. – V. poticni.

POTICNÍT adv. (Rar) Cu poticniri. Ca toate să fie depline, mai năvăleau buzna și telegarii butcilor, mai clempăneau poticnit și mîrțoagele căruțelor. C. PETRESCU, A. R. 9.

POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acțiune. 3. Refl. Fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. ♦ Spec. A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti.

POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acțiune. 3. Refl. Fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. ♦ Spec. A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti.

poticni [At: CORESI, EV. 95 / V: (îvp) ~gni, (înv) ~căni, ~tecni / Pzi: ~nesc / E: slv потъкнѫти] 1-2 vri A face o mișcare, un pas greșit. 3-4 vri A se lovi cu picioarele de ceva sau de cineva și a-și pierde pentru o clipă echilibrul Si: a se împiedica. 5-6 vri A fi nesigur în mers. 7-8 vri A fi nevoit să se oprească. 9-10 vri A nu putea merge mai departe din cauza unui obstacol, a unui impediment. 11-12 vrtf (A se opri sau) a face să se oprească brusc. 13 vr (Rar) A cădea. 14 vr (Rar) A se răsturna. 15 vr (Pop) A șchiopăta. 16-17 vtr (Înv) A (se) lovi. 18 vr (Înv; fig) A se abate de la calea morală, dreaptă, de la buna comportare. 19 vt (Buc) A pedepsi aspru pe cineva. 20 vr (Reg; d. obiecte care au de obicei poziție verticală) A se lăsa într-o parte Si: a se apleca, a se înclina. 21 vt (Îvr) A dovedi. 22 vr A pronunța cu greutate cuvintele. 23 vr A vorbi cu greutate, cu întreruperi.

POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. A se lovi în mers cu piciorul de ceva, a călca rău, a se împiedica (și a cădea). Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32. Calul își pierdu echilibrul, se poticni și îngenunche, împins de iuțeala curentului. BOLINTINEANU, O. 427. Cerbii se poticnesc și cad la pămînt cînd ajung la fundul țarcului. ODOBESCU, S. III 111. Tot calul se poticnește (= oricine poate greși). (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «în» și arătînd obstacolul din cale) S-a poticnit într-o palmă de răzor și nu s-a mai ridicat de-acolo. POPA, V. 68. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. (Fig.) Oamenii nehotărîți, care umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133. ◊ Intranz. Odată [calul] poticni și se rostogoli jos cu călăreț cu tot. GÎRLEANU, L. 34. (Fig.) Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stînci ce-și deschide uriașa lui poartă. EMINESCU, O. IV 198. ♦ A cădea. Lunecînd în mîzga de sînge, s-a poticnit și batalionul nostru la pămînt. SADOVEANU la TDRG. 2. Refl. Fig. A întîmpina o dificultate în cursul unei acțiuni; a da greș, a greși. Manuscriptul... se poticnește foarte des în alegerea cuvintelor romîneștî. ODOBESCU, S. II 491. 3. Tranz. (Rar) A face pe cineva să se împiedice din mers, fig. într-o acțiune. O dată te-am poticnit, Nici atunci nu te-am trîntit. ȘEZ. IV 220. Vremea c-a sosit Și te-a poticnit. TEODORESCU, P. P. 447.

A SE POTICNÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și pierde echilibrul în timpul mersului, prin îndoirea involuntară sau prin lovirea unui picior; a se împiedica. 2) fig. A întâmpina dificultăți într-o acțiune. ~ la început de cale.~ în vorbire a vorbi greu și cu pauze mari. /<sl. potuknonti

poticnì v. 1. a scăpăta din genuchi la umblat: calul, de e cu patru picioare, și tot se poticnește; 2. fig. a luneca. [Slav. POTŬKNÕTI, a împinge].

poticnésc v. tr. (vsl. po-tŭknŏnti și tykati, a împunge, a împinge, ceh. potykati, a întîlni; rus. potknútĭ, a răsturna mergînd, potknútĭsĕa, a se poticni. V. potcă, preatcă, potricălesc, ză-ticnesc). Vechĭ. Izbesc, lovesc. Conduc pe drum răŭ. Azĭ. V. refl. Mă împedec în mers: calu, omu s’a poticnit și a căzut. Fig. Nu reușesc: s’a poticnit și el!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poticní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poticnésc, imperf. 3 sg. poticneá; conj. prez. 3 poticneáscă

poticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poticnésc, imperf. 3 sg. poticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. poticneáscă

arată toate definițiile

Intrare: poticnit (adj.)
poticnit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poticnit
  • poticnitul
  • poticnitu‑
  • poticni
  • poticnita
plural
  • poticniți
  • poticniții
  • poticnite
  • poticnitele
genitiv-dativ singular
  • poticnit
  • poticnitului
  • poticnite
  • poticnitei
plural
  • poticniți
  • poticniților
  • poticnite
  • poticnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: poticnit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poticnit
  • poticnitul
  • poticnitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • poticnit
  • poticnitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: poticni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poticni
  • poticnire
  • poticnit
  • poticnitu‑
  • poticnind
  • poticnindu‑
singular plural
  • poticnește
  • poticniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poticnesc
(să)
  • poticnesc
  • poticneam
  • poticnii
  • poticnisem
a II-a (tu)
  • poticnești
(să)
  • poticnești
  • poticneai
  • poticniși
  • poticniseși
a III-a (el, ea)
  • poticnește
(să)
  • poticnească
  • poticnea
  • poticni
  • poticnise
plural I (noi)
  • poticnim
(să)
  • poticnim
  • poticneam
  • poticnirăm
  • poticniserăm
  • poticnisem
a II-a (voi)
  • poticniți
(să)
  • poticniți
  • poticneați
  • poticnirăți
  • poticniserăți
  • poticniseți
a III-a (ei, ele)
  • poticnesc
(să)
  • poticnească
  • poticneau
  • poticni
  • poticniseră
potecni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poticăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potigni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poticnit (adj.)

  • 1. rar Care se poticnește; împiedicat (la mers).
    surse: DEX '09 sinonime: împiedicat
    • 1.1. rar (și) adverbial Cu poticniri.
      exemple
      • Ca toate să fie depline, mai năvăleau buzna și telegarii butcilor, mai clempăneau poticnit și mîrțoagele căruțelor. C. PETRESCU, A. R. 9.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre vorbe, vorbire etc.) Care este articulat sau spus cu greutate, cu întreruperi etc.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi poticni
    surse: DEX '09 DEX '98

poticnit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) poticni.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi poticni
    surse: DEX '98 DEX '09

poticni potecni poticăni potigni

  • 1. reflexiv intranzitiv A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împiedica attach_file 8 exemple
    exemple
    • Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32.
      surse: DLRLC
    • Calul își pierdu echilibrul, se poticni și îngenunche, împins de iuțeala curentului. BOLINTINEANU, O. 427.
      surse: DLRLC
    • Cerbii se poticnesc și cad la pămînt cînd ajung la fundul țarcului. ODOBESCU, S. III 111.
      surse: DLRLC
    • S-a poticnit într-o palmă de răzor și nu s-a mai ridicat de-acolo. POPA, V. 68.
      surse: DLRLC
    • S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256.
      surse: DLRLC
    • figurat Oamenii nehotărîți, care umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133.
      surse: DLRLC
    • Odată [calul] poticni și se rostogoli jos cu călăreț cu tot. GÎRLEANU, L. 34.
      surse: DLRLC
    • figurat Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stînci ce-și deschide uriașa lui poartă. EMINESCU, O. IV 198.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Tot calul se poticnește = oricine poate greși.
      surse: DLRLC
    • 1.2. A cădea (în urma lovirii de ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cădea attach_file un exemplu
      exemple
      • Lunecînd în mîzga de sînge, s-a poticnit și batalionul nostru la pămînt. SADOVEANU la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune cuiva piedică în mers sau, figurat, într-o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • O dată te-am poticnit, Nici atunci nu te-am trîntit. ȘEZ. IV 220.
      surse: DLRLC
    • Vremea c-a sosit Și te-a poticnit. TEODORESCU, P. P. 447.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: greși attach_file un exemplu
    exemple
    • Manuscriptul... se poticnește foarte des în alegerea cuvintelor romîneștî. ODOBESCU, S. II 491.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin specializare A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: