potente a vz potent

POTENT, -Ă, potenți, -te, adj. Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

potent, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 206 / V: ~e, ~tinte, putinte / Pl: ~nți, ~e / E: lat potens, -ntis, it potente] 1 (Înv; liv; d. țări, organizații, popoare etc.) Înzestrat cu o mare putere economică, politică, militară etc. 2 (Înv; liv; d. oameni, organizații social-politice etc.) Care se impun prin autoritate, influență etc. 3 (Înv; îf potinte) Răsunător. 4 (Înv; liv; d. oameni) Capabil să facă ceva. 5 (Înv; liv; d. ființe) Care are o mare forță fizică. 6 (D. bărbați) Viril.

potență sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat potentia, it potenza] 1 (Liv) Putere (1). 2 (Pex) Posibilitate de dezvoltare, de afirmare. 3 Virilitate. 4 (Înv) Abuz de putere. 5 (Înv) Act de violență. 6 (Înv; pex) Violență. 7 (Îvr) Jurisdicție. 8 (Mat; înv) Putere.

potenție sf vz potență

potinte^[1] a vz potent corectat(ă)

putinte a vz potent

POTENT, -Ă, potenți, -te, adj. (Livr.) Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTENT, -Ă, potenți, -te, adj. (Livresc, astăzi rar) Puternic, tare. Cauza popoarelor dobîndi mai multe guri și mai potente. GHICA, A. 789.

POTENȚĂ, potențe, s. f. (Rar) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). Mă gîndeam ce ar deveni situația mea jalnică de la prînz, ridicată încă la o potența înzecită. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

POTENT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens].

POTENȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].

POTENT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens)

POTENȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)

POTENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește potență; plin de potență. 2) Care are vigoare; puternic; tare. /<lat. potens, ~ntis

POTENȚĂ ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forță fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia

potent adj. m., pl. potenți; f. potentă, pl. potente

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potent adj. m., pl. potenți; f. potentă, pl. potente

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potent adj. m., pl. potenți; f. sg. potentă, pl. potente

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

POTENT adj. v. puternic, redutabil, robust, solid, tare, temut, valoros, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

POTENȚĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.

potent adj. v. PUTERNIC. REDUTABIL. ROBUST. SOLID. TARE. TEMUT. VALOROS. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

potență s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ.

Potent ≠ impotent

Potență ≠ impotență