2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

POTENTAT, potentați, s. m. Suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus.

POTENTAT, potentați, s. m. Suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus.

POTENȚAT, -Ă, potențați, -te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – V. potența.

POTENȚAT, -Ă, potențați, -te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – V. potența.

potentat sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 103/26 / Pl: ~ați / E: lat potentatus, fr potentat, ger Potentat] 1 (Înv) Trimis al cerului pe pământ. 2 Șef al unui (mare) stat care are suveranitate absolută Si: autocrat, despot. 3 (Pgn) Persoană care exercită o putere despotică, tiranică. 4 (Pex) Om puternic, influent, datorită bogăției, poziției sociale etc.

potențat, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 14 / V: (rar) ~țiat / Pl: ~ați, ~e / E: potența] 1-4 Care a dobândit (o amploare mai mare,) (o intensitate,) (o putere, o forță mai ridicată sau) o precizie, o delimitare etc. mai accentuată. 5 (Mat; nob; d. un număr) Ridicat la o putere.

potențiat, ~ă a vz potențat

POTENTAT, potentați, s. m. Monarh, șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic, arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic și abuziv. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba operei atîtor mii de necunoscuți, care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.

POTENȚAT, -Ă, potențați, -te, adj. Intensificat, întărit, mărit; înmulțit, sporit. (Atestat în forma potențiat) Literatura lui [Șevcenko] se îndreaptă spre povestea populară și legendă, întorcînd oarecum poporului său în forme potențiate depozitul vechi al literaturii orale. SADOVEANU, E. 246. A pricepe cu simțul potențiat al urechii tale susurul colosal și nehotărît al imensului curs de viață. HOGAȘ, M. N. 55. – Variantă: potențiat, -ă adj.

POTENȚIAT, -Ă adj. v. potențat.

POTENȚIAT, -Ă adj. v. potențat.

POTENTAT s.m. Șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influență. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus].

POTENTAT s. m. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus)

POTENTAT ~ți m. 1) Conducător absolut al unei țări care își exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deține o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatus

potentat m. suveran atotputernic al unui Stat.

*potentát m. (fr. potentat, d. lat. potentatus, suveranitate, care vine d. potens, -éntis, puternic. V. putinte). Suveran, monarh.

Ortografice DOOM

potentat s. m., pl. potentați

potentat s. m., pl. potentați

potentat s. m., pl. potentați

Sinonime

POTENTAT s. autocrat.

POTENȚAT adj. v. accentuat, evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat.

POTENȚAT adj. v. amplificat.

POTENTAT s. autocrat, (înv.) autocrator, samoderjeț. (Un ~ sîngeros.)

POTENȚAT adj. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, sporit. (O valoare fizică mult ~.)

potențat adj. v. ACCENTUAT. EVIDENȚIAT. ÎNTĂRIT. MARCAT. RELIEFAT. SUBLINIAT.

Intrare: potentat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potentat
  • potentatul
  • potentatu‑
plural
  • potentați
  • potentații
genitiv-dativ singular
  • potentat
  • potentatului
plural
  • potentați
  • potentaților
vocativ singular
  • potentatule
  • potentate
plural
  • potentaților
Intrare: potențat
potențat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potențat
  • potențatul
  • potențatu‑
  • potența
  • potențata
plural
  • potențați
  • potențații
  • potențate
  • potențatele
genitiv-dativ singular
  • potențat
  • potențatului
  • potențate
  • potențatei
plural
  • potențați
  • potențaților
  • potențate
  • potențatelor
vocativ singular
plural
potențiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potențiat
  • potențiatul
  • potențiatu‑
  • potenția
  • potențiata
plural
  • potențiați
  • potențiații
  • potențiate
  • potențiatele
genitiv-dativ singular
  • potențiat
  • potențiatului
  • potențiate
  • potențiatei
plural
  • potențiați
  • potențiaților
  • potențiate
  • potențiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potentat, potentațisubstantiv masculin

  • 1. Suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba operei atîtor mii de necunoscuți, care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

potențat, potențaadjectiv

  • 1. Amplificat, intensificat, mărit, sporit, înmulțit, întărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Literatura lui [Șevcenko] se îndreaptă spre povestea populară și legendă, întorcînd oarecum poporului său în forme potențiate depozitul vechi al literaturii orale. SADOVEANU, E. 246. DLRLC
    • format_quote A pricepe cu simțul potențiat al urechii tale susurul colosal și nehotărît al imensului curs de viață. HOGAȘ, M. N. 55. DLRLC
etimologie:
  • vezi potența DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.