potentat sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 103/26 / Pl: ~ați / E: lat potentatus, fr potentat, ger Potentat] 1 (Înv) Trimis al cerului pe pământ. 2 Șef al unui (mare) stat care are suveranitate absolută Si: autocrat, despot. 3 (Pgn) Persoană care exercită o putere despotică, tiranică. 4 (Pex) Om puternic, influent, datorită bogăției, poziției sociale etc.

potențat, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 14 / V: (rar) ~țiat / Pl: ~ați, ~e / E: potența] 1-4 Care a dobândit (o amploare mai mare,) (o intensitate,) (o putere, o forță mai ridicată sau) o precizie, o delimitare etc. mai accentuată. 5 (Mat; nob; d. un număr) Ridicat la o putere.

potențiat, ~ă a vz potențat

POTENTAT, potentați, s. m. Monarh, șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic, arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic și abuziv. Cîte lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre... podoaba operei atîtor mii de necunoscuți, care lucrau pentru glorificarea oarbei vanități a unui potentat tiran. BART, S. M. 23.

POTENȚAT, -Ă, potențați, -te, adj. Intensificat, întărit, mărit; înmulțit, sporit. (Atestat în forma potențiat) Literatura lui [Șevcenko] se îndreaptă spre povestea populară și legendă, întorcînd oarecum poporului său în forme potențiate depozitul vechi al literaturii orale. SADOVEANU, E. 246. A pricepe cu simțul potențiat al urechii tale susurul colosal și nehotărît al imensului curs de viață. HOGAȘ, M. N. 55. – Variantă: potențiat, -ă adj.

POTENTAT s.m. Șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influență. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus].

POTENTAT s. m. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus)

POTENTAT ~ți m. 1) Conducător absolut al unei țări care își exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deține o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatus

potentat m. suveran atotputernic al unui Stat.

*potentát m. (fr. potentat, d. lat. potentatus, suveranitate, care vine d. potens, -éntis, puternic. V. putinte). Suveran, monarh.

potentat s. m., pl. potentați

potentat s. m., pl. potentați

potentat s. m., pl. potentați

POTENTAT s. autocrat.

POTENȚAT adj. v. accentuat, evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat.

POTENȚAT adj. v. amplificat.

POTENTAT s. autocrat, (înv.) autocrator, samoderjeț. (Un ~ sîngeros.)

POTENȚAT adj. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, sporit. (O valoare fizică mult ~.)

potențat adj. v. ACCENTUAT. EVIDENȚIAT. ÎNTĂRIT. MARCAT. RELIEFAT. SUBLINIAT.