opțiuni
  • info

2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

potență sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat potentia, it potenza] 1 (Liv) Putere (1). 2 (Pex) Posibilitate de dezvoltare, de afirmare. 3 Virilitate. 4 (Înv) Abuz de putere. 5 (Înv) Act de violență. 6 (Înv; pex) Violență. 7 (Îvr) Jurisdicție. 8 (Mat; înv) Putere.

POTENȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTENȚĂ, potențe, s. f. (Rar) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). Mă gîndeam ce ar deveni situația mea jalnică de la prînz, ridicată încă la o potența înzecită. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

POTENȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].

POTENȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)

POTENȚĂ ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forță fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ~țez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.

potenția v vz potența[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz potență — LauraGellner

potenție sf vz potență

POTENȚA, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚA vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚA vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

A POTENȚA ~ez tranz. A face să se potențeze. /Din potență

A SE POTENȚA mă ~ez intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potență s. f., g.-d. art. potenței; pl. potențe

potența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 potențează; conj. prez. 1 sg. să potențez, 3 să potențeze

potența (a ~) vb., ind. prez. 3 potențează

potența vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 sg. și pl. potențează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTENȚĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.

potență s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ.

Potență ≠ impotență

POTENȚA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

POTENȚA vb. v. amplifica.

POTENȚA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.)

potența vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

Intrare: potență
potență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potență
  • potența
plural
  • potențe
  • potențele
genitiv-dativ singular
  • potențe
  • potenței
plural
  • potențe
  • potențelor
vocativ singular —
plural —
potenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: potența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potența
  • potențare
  • potențat
  • potențatu‑
  • potențând
  • potențându‑
 singular plural
  • potențează
  • potențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potențez
 (să)
  • potențez
  • potențam
  • potențai
  • potențasem
a II-a (tu)
  • potențezi
 (să)
  • potențezi
  • potențai
  • potențași
  • potențaseși
a III-a (el, ea)
  • potențează
 (să)
  • potențeze
  • potența
  • potență
  • potențase
plural I (noi)
  • potențăm
 (să)
  • potențăm
  • potențam
  • potențarăm
  • potențaserăm
  • potențasem
a II-a (voi)
  • potențați
 (să)
  • potențați
  • potențați
  • potențarăți
  • potențaserăți
  • potențaseți
a III-a (ei, ele)
  • potențează
 (să)
  • potențeze
  • potențau
  • potențară
  • potențaseră
potenția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potență, potențesubstantiv feminin

  • 1. Forță, putere, tărie. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: forță putere tărie antonime: impotență
    • format_quote Mă gîndeam ce ar deveni situația mea jalnică de la prînz, ridicată încă la o potența înzecită. CAMIL PETRESCU, U. N. 105. DLRLC
etimologie:

potența, potențezverb

  • 1. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: accentua amplifica intensifica mări întări
    • format_quote Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104. DLRLC
etimologie:
  • potență DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.