2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. (Rar) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). Mă gîndeam ce ar deveni situația mea jalnică de la prînz, ridicată încă la o potența înzecită. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

POTÉNȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].

POTÉNȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)

POTÉNȚĂ ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forță fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

A SE POTENȚÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

A POTENȚÁ ~éz tranz. A face să se potențeze. /Din potență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poténță s. f., g.-d. art. poténței; pl. poténțe

poténță s. f., g.-d. art. poténței; pl. poténțe

potențá (a ~) vb., ind. prez. 3 potențeáză

potențá vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTÉNȚĂ s. v. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.

potență s. v. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VIRILITATE. VITALITATE. VLAGĂ.

Potență ≠ impotență

POTENȚÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

arată toate definițiile

Intrare: potență
potență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potență
  • potența
plural
  • potențe
  • potențele
genitiv-dativ singular
  • potențe
  • potenței
plural
  • potențe
  • potențelor
vocativ singular
plural
Intrare: potența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potența
  • potențare
  • potențat
  • potențatu‑
  • potențând
  • potențându‑
singular plural
  • potențea
  • potențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potențez
(să)
  • potențez
  • potențam
  • potențai
  • potențasem
a II-a (tu)
  • potențezi
(să)
  • potențezi
  • potențai
  • potențași
  • potențaseși
a III-a (el, ea)
  • potențea
(să)
  • potențeze
  • potența
  • potență
  • potențase
plural I (noi)
  • potențăm
(să)
  • potențăm
  • potențam
  • potențarăm
  • potențaserăm
  • potențasem
a II-a (voi)
  • potențați
(să)
  • potențați
  • potențați
  • potențarăți
  • potențaserăți
  • potențaseți
a III-a (ei, ele)
  • potențea
(să)
  • potențeze
  • potențau
  • potența
  • potențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)