12 definiții pentru postelnic

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al Sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și care, mai târziu, organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diferite) al postelnicului (1). ♦ (În timpul Regulamentului Organic) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat unui boier de țară (cu atribuții administrative); boier care avea acest titlu. – Din sl. postelĭnikŭ.

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. postelĭnikŭ.

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. (În organizarea feudală administrativă a țărilor romînești) 1. Unul dintre marii boieri de divan, avînd funcția de mareșal al curții și de îngrijitor al camerei de dormit a domnului, iar în Moldova și pe aceea de pîrcălab al ținutului Iași. Postelnicul de taină al lui Radu-vodă,. dumnealui Ștefan Meșter, îl sfătuise pe domnul său să facă altfel de cum făcuse: SADOVEANU, F. J. 516. Tatăl și toți trei feciorii se-nchinară lui vodă și postelnicul începu a numi pe ceilalți boieri. ODOBESCU, S. A. 92. ♦ (În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea) Ministru al afacerilor externe. Domnii aveau fiecare un postelnic pentru relațiunile cu consulii. GHICA, S. X. Trimisul s-a întors bogat răsplătit, aducînd și pentru curtizanul nostru... bilet din partea marelui postelnic. NEGRUZZI, S. I 287. 2. (Și în expr. postelnicul al doilea, postelnicul al treilea etc.) Ajutor al postelnicului (1). 3. Titlu onorific dat în epocile mai noi boierilor fără atribuții speciale. Lumea privea pe postelnicul Zimbolici ca pe un model de bărbat. NEGRUZZI, S. I 73.

postélnic s. m., pl. postélnici

postélnic s. m., pl. postélnici

POSTÉLNIC s. (IST.) (înv.) stratornic. (~ul era dregător de curte.)

postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic).

POSTÉLNIC ~ci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier de divan care avea în grija sa odaia de dormit a domnitorului și audiențele de la curte. 2) (în sec. XVIII) înalt demnitar care se ocupa de afacerile externe ale țării. /<sl. posteliniku

postelnic m. 1. od. mareșalul Curții însărcinat cu paza camerei de dormit a Domnului și care introducea la audiențe, unul din cei șase mari boieri de divan; 2. (Marele), ministrul afacerilor străine, sub Fanarioți; 3. rang onorific de boierie. (Slav. POSTELĬNIKŬ (din POSTELĬA, pat)].

postélnic m. (vsl. postelĭnikŭ, d. postelĭa, pat, postelĭnŭ, de pat, d. po-staviti, a așeza, stati, a sta, a se opri; rus. postélĭnik. V. postată). La vechiĭ țarĭ, supraveghetoru ĭataculuĭ și garderobeĭ, ĭar în Moldova și Țara Românească, unu din ceĭ șase boĭerĭ marĭ de divan care introducea la audiențe (adică mareșal, șambelan), apoĭ ministru de externe. Un rang de boĭerie onorific. – Fem. -easă, pl. ese. V. camerier.

Drăghiciu (Postelnicul Manolache) m. autorul unei Istorii a Moldovei pe timp de cinci sute de ani până în zilele noastre (1857).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POSTÉLNIC s. (IST.) (înv.) stratórnic. (~ul era dregător de curte.)

Intrare: postelnic
postelnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular postelnic postelnicul
plural postelnici postelnicii
genitiv-dativ singular postelnic postelnicului
plural postelnici postelnicilor
vocativ singular
plural