2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSOMORẤRE, posomorâri, s. f. Faptul de a (se) posomorî; posomoreală. – V. posomorî.

POSOMORẤRE, posomorâri, s. f. Faptul de a (se) posomorî; posomoreală. – V. posomorî.

posomorâre sf [At: (a. 1773) GCR II, 90/35 / V: (înv) ~rire / Pl: ~ri / E: posomorî] 1 Modificare a dispoziției cuiva, devenind încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei stări sufletești apăsătoare. 2 Stare a omului trist, întunecat, încruntat ca urmare a unei stări sufletești apăsătoare Si: încruntare, întristare, întunecare, posomoreală (1). 3 Aspect fizionomic al unui om încruntat, trist, întunecat Si: posomoreală (2). 4 Înnorare. 5 Stricare a vremii.

POSOMORÍ vb. IV v. posomorî.

POSOMORÎ́, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ◊ Tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se înnora; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. Tranz. A da o notă de tristețe; a înnegura. [Var.: (reg.) posomorí vb. IV] – Et. nec.

posomorî [At: BELDIMAN, N. P. II, 120/13 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: cf mg szomorú „trist”] 1 vr (D. oameni sau d. fața, ochii, privirea etc. lor) A deveni încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei proaste dispoziții, a unei nemulțumiri, a unei stări sufletești apăsătoare Si: a se încrunta, a se întrista, a se întuneca, a se mohorî. 2 vr (D. cer) A se acoperi de nori Si: a se înnegura, a se înnora, a se întuneca. 3 vr (D. vreme) A deveni urât, închis, cu precipitații Si: a se închide, a se strica. 4-5 vtfr (A da sau) a căpăta o notă de tristețe, de dezolare Si: a (se) înnegura, a (se) întuneca.

POSOMORÎ́, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ◊ Tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. Tranz. A da o notă de tristețe; a înnegura. [Var.: (reg.) posomorí vb. IV] – Et. nec.

POSOMORÎ́, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. Ase întuneca la față (din cauza nemulțumirii), a se întrista. Nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mai mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52. Cînd sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N. 7. Lăpușneanul, posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. ♦ A lua o înfățișare severă, a se încrunta. Împăratul s-a posomorit rău de tot. – adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104. ♦ Tranz. A face pe cineva să se întristeze, a cauza cuiva tristețe. Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. Dacă cîndva vreun nor mîhnicios mă posomorăște, un allegro vivace mă înveselește. NEGRUZZI, S. I 75. 2. Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis. Cerul se posomori, se căptuși cu plumb și ciorile începură a se văita pe sub nourii cenușii. SADOVEANU, O. VI 255. Un vînt de gheață se stîrni din șesuri. Dimineața se posomori, cenușie. C. PETRESCU, S. 175. De se posomorăște cerul, plămădește bogățiile, de iese soarele, cresc bogățiile. DELAVRANCEA, O. II 120. ◊ Unipers. Cît ne-a prins (marea) în larg, a și început, a se posomorî. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Fig. Știți una? Rău! Orizonul politic s-a posomorît! ALECSANDRI, T. I 303. 3. Tranz. Fig. A da o notă de tristețe, a întuneca, a înnegura. O frînghie încărcată cu rufe. Niște cămăși bărbătești, de stambă văpsită, posomorăsc locul. BASSARABESCU, V. 29. Sufletul mi-am amărît, Viața mi-am posomorît. TEODORESCU, P. P. 273.- Variantă: posomorí (REBREANU, R. II 10, ALECSANDRI, P. P. 135) vb. IV.

POSOMORÎ́RE, posomorîri, s. f. Posomoreală. Posomorîrea fără margini a nopților de altădată... Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis: E mai. MACEDONSKI, O. I 63.

A SE POSOMORÎ́ mă ~ăsc intranz. 1) (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. 2) (despre cer, vreme etc.) A deveni (mai) întunecat (din cauza îngrămădirii norilor); a se înnora; a se mohorî. /Orig. nec.

A POSOMORÎ ~ăsc tranz. A face să se posomorască. /Orig. nec.

posomorî v. 1. a se întuneca la față: cerul se posomorește; 2. fig. a fi posomorît. [Slav. PASMURIETI, a se întuneca].

posomorắsc v. tr. (vsl. *posmuriti, dedus din posmurinŭ, smurŭ, posomorît; sîrb. násumoriti se, a se posomorî, infl. poate de ung. szomoru, trist, care tot de aci vine: rus. pásmurĭetĭ, pohmúritĭ, a se posomorî, pásmurnyĭ, posomorît, d. smúryĭ, cenușiu închis, hmúra, corcolan, nour întunecat, hmuritĭ, a încreți fruntea, a se zbîrli, hmúrnyĭ, posomorît. Bern. 1, 391. Cp. cu scapăr și chĭondorîș). Întunec, daŭ un aspect trist orĭ supărat: vestea rea l-a posomorît. V. refl. Mă întunec: un cer posomorît. Fig. Mă încrunt, mă cătrănesc, mă mohorăsc, mă supăr: o fată posomorîtă. V. bosunflu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!posomorấre s. f., g.-d. art. posomorấrii; pl. posomorâri

posomorâre s. f., g.-d. art. posomorârii; pl. posomorâri

posomorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorắsc, imperf. 3 sg. posomorá, perf. s. 3 sg. posomorî́, 3 pl. posomorấră; m.m.c.p. 3 sg. posomorấse, 3 pl. posomorấseră; conj. prez. 3 să posomoráscă; ger. posomorấnd; part. posomorất

posomorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorăsc, imperf. 3 sg. posomorá; conj. prez. 3 sg. și pl. posomoráscă

posomorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posomorăsc, imperf. posomora, conj. posomorască)

arată toate definițiile

Intrare: posomorâre
posomorâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posomorâre
  • posomorârea
plural
  • posomorâri
  • posomorârile
genitiv-dativ singular
  • posomorâri
  • posomorârii
plural
  • posomorâri
  • posomorârilor
vocativ singular
plural
posomorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posomorire
  • posomorirea
plural
  • posomoriri
  • posomoririle
genitiv-dativ singular
  • posomoriri
  • posomoririi
plural
  • posomoriri
  • posomoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: posomorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posomorî
  • posomorâre
  • posomorât
  • posomorâtu‑
  • posomorând
  • posomorându‑
singular plural
  • posomorăște
  • posomoraște
  • posomorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posomorăsc
(să)
  • posomorăsc
  • posomoram
  • posomorâi
  • posomorâsem
a II-a (tu)
  • posomorăști
(să)
  • posomorăști
  • posomorai
  • posomorâși
  • posomorâseși
a III-a (el, ea)
  • posomorăște
  • posomoraște
(să)
  • posomorască
  • posomora
  • posomorî
  • posomorâse
plural I (noi)
  • posomorâm
(să)
  • posomorâm
  • posomoram
  • posomorârăm
  • posomorâserăm
  • posomorâsem
a II-a (voi)
  • posomorâți
(să)
  • posomorâți
  • posomorați
  • posomorârăți
  • posomorâserăți
  • posomorâseți
a III-a (ei, ele)
  • posomorăsc
(să)
  • posomorască
  • posomorau
  • posomorâ
  • posomorâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posomori
  • posomorire
  • posomorit
  • posomoritu‑
  • posomorind
  • posomorindu‑
singular plural
  • posomorește
  • posomoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posomoresc
(să)
  • posomoresc
  • posomoream
  • posomorii
  • posomorisem
a II-a (tu)
  • posomorești
(să)
  • posomorești
  • posomoreai
  • posomoriși
  • posomoriseși
a III-a (el, ea)
  • posomorește
(să)
  • posomorească
  • posomorea
  • posomori
  • posomorise
plural I (noi)
  • posomorim
(să)
  • posomorim
  • posomoream
  • posomorirăm
  • posomoriserăm
  • posomorisem
a II-a (voi)
  • posomoriți
(să)
  • posomoriți
  • posomoreați
  • posomorirăți
  • posomoriserăți
  • posomoriseți
a III-a (ei, ele)
  • posomoresc
(să)
  • posomorească
  • posomoreau
  • posomori
  • posomoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

posomorâre posomorire

  • 1. Faptul de a (se) posomorî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: posomoreală attach_file un exemplu
    exemple
    • Posomorîrea fără margini a nopților de altădată... Cu focul stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis: E mai. MACEDONSKI, O. I 63.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi posomorî
    surse: DEX '98 DEX '09

posomorî posomori

  • 1. reflexiv (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mai mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Lăpușneanul, posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lua o înfățișare severă; a se încrunta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Împăratul s-a posomorit rău de tot. – Adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A face pe cineva să se întristeze, a cauza cuiva tristețe.
      surse: DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. Dacă cîndva vreun nor mîhnicios mă posomorăște, un allegro vivace mă înveselește. NEGRUZZI, S. I 75.
        surse: DLRLC
      • Vestea l-a posomorât.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. figurat (Despre cer) A se înnora.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
      exemple
      • Cerul se posomori, se căptuși cu plumb și ciorile începură a se văita pe sub nourii cenușii. SADOVEANU, O. VI 255.
        surse: DLRLC
      • Un vînt de gheață se stîrni din șesuri. Dimineața se posomori, cenușie. C. PETRESCU, S. 175.
        surse: DLRLC
      • De se posomorăște cerul, plămădește bogățiile, de iese soarele, cresc bogățiile. DELAVRANCEA, O. II 120.
        surse: DLRLC
      • unipersonal Cît ne-a prins (marea) în larg, a și început, a se posomorî. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • figurat Știți una? Rău! Orizonul politic s-a posomorît! ALECSANDRI, T. I 303.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. prin extensiune (Despre timp) A deveni neguros, întunecat, închis, ploios.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A da o notă de tristețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înnegura întuneca attach_file 2 exemple
    exemple
    • O frînghie încărcată cu rufe. Niște cămăși bărbătești, de stambă văpsită, posomorăsc locul. BASSARABESCU, V. 29.
      surse: DLRLC
    • Sufletul mi-am amărît, Viața mi-am posomorît. TEODORESCU, P. P. 273.
      surse: DLRLC

etimologie: