20 de definiții pentru poslușnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.

poslușnic sm [At: PRAV. 279 / V: ~losnic, ~uginic, ~ujnic, proslujnic, pus~ / Pl: ~ici / E: slv послоушьникъ] (Înv) 1 Slujitor mănăstiresc sau boieresc care era scutit de dări. 2 (Pgn) Slujitor. 3 (Spc) Infirmier.

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. (Învechit) 1. Servitor, slujitor; (în special) servitor boieresc sau mănăstiresc scutit de bir către stat. Un ulcior mare cu vin roș, pe care-l ducea ca dar rudei sale poslușnicul rectorului. CONTEMPORANUL, III 654. Acești scutiți erau scutelnici și poslușnici boierilor și, în loc de a plăti dările lor către stat, le plăteau patronilor boieri, în bani sau în muncă. GHICA, S. A. 38. 2. Infirmier. Prin tîrgușoare, de se găsea cîte un... neamț ce în țara lui poate fusese poslușnic, iar aice trecea de doctor. CONTEMPORANUL, VI 105. – Variantă: poslújnic (ispirescu, la TDRG) s. m.

POSLÚȘNIC ~ci m. înv. Slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări. /<sl. poslušiniku

POSLUȘNIC s. m. (Mold., ȚR) Slujitor mănăstiresc sau boieresc, slugă, servitor. A: Patriarhul de va scrie la vreun poslușnic al său ... acest poslușnic nu iaste datoriu să-l asculte pre patriarhul. PRAV.: cf. DOSOFTEI. VS. B: Luă cu sine poslujnicul care-i rămăsese. ANON. CANTAC.; cf. NEAGOE; BIBLIA (1688); LET. 1758, 115r; MINEIUL (1776). Variante: poslujnic (ANON. CANTAC.). Etimologie: sl. pošlusinikŭ. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușitor. Cf. b i r i ș, c e l e d n i c.

poslúșnic m. (vsl. po-slušĭnikŭ, ascultător; bg. poslušnik, servitor la o mînăstire; rus. „ascultător, novice”. V. pre-slușnic). Vechĭ. Servitor mînăstiresc orĭ boĭeresc scutit de bir. Sec. 19. Infirmier. – Și -jnic.

POSLÚJNIC s. m. v. poslușnic.

poslujnic m. 1. od. servitor boieresc sau mânăstiresc scutit de dări; 2. servitor în genere: poslujnici împărătești ISP. [Bulg. POSLUȘNIK, slugă la o mânăstire].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poslușnic s. m., pl. poslușnici

poslúșnic s. m., pl. poslúșnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSLÚȘNIC s. v. om de serviciu, servitor, slugă.

poslușnic s. v. OM DE SERVICIU. SERVITOR. SLUGĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: poslușnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslușnic
  • poslușnicul
  • poslușnicu‑
plural
  • poslușnici
  • poslușnicii
genitiv-dativ singular
  • poslușnic
  • poslușnicului
plural
  • poslușnici
  • poslușnicilor
vocativ singular
  • poslușnicule
  • poslușnice
plural
  • poslușnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslujnic
  • poslujnicul
  • poslujnicu‑
plural
  • poslujnici
  • poslujnicii
genitiv-dativ singular
  • poslujnic
  • poslujnicului
plural
  • poslujnici
  • poslujnicilor
vocativ singular
  • poslujnicule
  • poslujnice
plural
  • poslujnicilor
poslosnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posluginic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proslujnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puslușnic
  • puslușnicul
  • puslușnicu‑
plural
  • puslușnici
  • puslușnicii
genitiv-dativ singular
  • puslușnic
  • puslușnicului
plural
  • puslușnici
  • puslușnicilor
vocativ singular
  • puslușnicule
  • puslușnice
plural
  • puslușnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poslușnic, poslușnicisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Acești scutiți erau scutelnici și poslușnici boierilor și, în loc de a plăti dările lor către stat, le plăteau patronilor boieri, în bani sau în muncă. GHICA, S. A. 38. DLRLC
  • 2. învechit Infirmier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: infirmier
    • format_quote Prin tîrgușoare, de se găsea cîte un... neamț ce în țara lui poate fusese poslușnic, iar aice trecea de doctor. CONTEMPORANUL, VI 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.