18 definiții pentru poslușnic poslujnic poslosnic posluginic proslujnic puslușnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.

poslușnic sm [At: PRAV. 279 / V: ~losnic, ~uginic, ~ujnic, proslujnic, pus~ / Pl: ~ici / E: slv послоушьникъ] (Înv) 1 Slujitor mănăstiresc sau boieresc care era scutit de dări. 2 (Pgn) Slujitor. 3 (Spc) Infirmier.

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. (Învechit) 1. Servitor, slujitor; (în special) servitor boieresc sau mănăstiresc scutit de bir către stat. Un ulcior mare cu vin roș, pe care-l ducea ca dar rudei sale poslușnicul rectorului. CONTEMPORANUL, III 654. Acești scutiți erau scutelnici și poslușnici boierilor și, în loc de a plăti dările lor către stat, le plăteau patronilor boieri, în bani sau în muncă. GHICA, S. A. 38. 2. Infirmier. Prin tîrgușoare, de se găsea cîte un... neamț ce în țara lui poate fusese poslușnic, iar aice trecea de doctor. CONTEMPORANUL, VI 105. – Variantă: poslújnic (ispirescu, la TDRG) s. m.

POSLÚȘNIC ~ci m. înv. Slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări. /<sl. poslušiniku

poslúșnic m. (vsl. po-slušĭnikŭ, ascultător; bg. poslušnik, servitor la o mînăstire; rus. „ascultător, novice”. V. pre-slușnic). Vechĭ. Servitor mînăstiresc orĭ boĭeresc scutit de bir. Sec. 19. Infirmier. – Și -jnic.

POSLÚJNIC s. m. v. poslușnic.

POSLÚJNIC s. m. v. poslușnic.

POSLÚJNIC s. m. v. poslușnic.

posluginic sm vz poslușnic

proslujnic sm vz poslușnic

puslușnic sm vz poslușnic

poslujnic m. 1. od. servitor boieresc sau mânăstiresc scutit de dări; 2. servitor în genere: poslujnici împărătești ISP. [Bulg. POSLUȘNIK, slugă la o mânăstire].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poslúșnic s. m., pl. poslúșnici

poslúșnic s. m., pl. poslúșnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSLÚȘNIC s. v. om de serviciu, servitor, slugă.

poslușnic s. v. OM DE SERVICIU. SERVITOR. SLUGĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

puslúșnic s. m. v. poslușnic.

Intrare: poslușnic
poslușnic substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslușnic
  • poslușnicul
  • poslușnicu‑
plural
  • poslușnici
  • poslușnicii
genitiv-dativ singular
  • poslușnic
  • poslușnicului
plural
  • poslușnici
  • poslușnicilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslujnic
  • poslujnicul
  • poslujnicu‑
plural
  • poslujnici
  • poslujnicii
genitiv-dativ singular
  • poslujnic
  • poslujnicului
plural
  • poslujnici
  • poslujnicilor
vocativ singular
plural
poslosnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posluginic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proslujnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puslușnic substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puslușnic
  • puslușnicul
  • puslușnicu‑
plural
  • puslușnici
  • puslușnicii
genitiv-dativ singular
  • puslușnic
  • puslușnicului
plural
  • puslușnici
  • puslușnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)