Definiția cu ID-ul 1249163:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSLUȘNIC s. m. (Mold., ȚR) Slujitor mănăstiresc sau boieresc, slugă, servitor. A: Patriarhul de va scrie la vreun poslușnic al său ... acest poslușnic nu iaste datoriu să-l asculte pre patriarhul. PRAV.: cf. DOSOFTEI. VS. B: Luă cu sine poslujnicul care-i rămăsese. ANON. CANTAC.; cf. NEAGOE; BIBLIA (1688); LET. 1758, 115r; MINEIUL (1776). Variante: poslujnic (ANON. CANTAC.). Etimologie: sl. pošlusinikŭ. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușitor. Cf. b i r i ș, c e l e d n i c.