23 de definiții pentru posesiune posesie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSESIÚNE, (2, 3) posesiuni, s. f. 1. (În forma posesie) Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru, deținere; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-.Var.: (1) posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis.

posesiune sf [At: VÎRNAV, F. M. I, 92v/3 / V: ~sesie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr possession, lat possessio, -onis] 1 Posedare (1). 2 Drept al unei persoane de a folosi și de a dispune de un bun aflat în proprietate. 3 Stăpânire efectivă a unui lucru bun. 4 (Iuz; de obicei în construcții cu verbe ca „a da”, „a ține”, „a lua”) Arendă. 5 Țară slab dezvoltată aflată sub dominația unui stat și lipsită de drepturi economice, politice etc. Si: colonie. 6 (Înv; ccr; îf posesie) Proprietate (mai întinsă de pământ) Si: domeniu, moșie1. 7 (Înv; ccr; îaf) Fermă. 8 Posedare (5).

POSESIÚNE, posesiuni, s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-.Var.: posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis.

POSESIÚNE, posesiuni, s. f. (Și în forma posesie) 1. Drept de stăpînire asupra unui obiect. Intrare în posesiune.Expr. (Ieșit din uz) A da (sau a lua, a ține) în posesie (sau în posesiune) = a da (a lua sau a ține) cu arendă. Primăvara iar vin [boierii] la țară, o dată cu cocostîrcii, dacă nu și-au dat moșiile în posesie. SP. POPESCU, M. G. 78. Spune-mi, mă rog, de mult ții moșia asta-n posesie? ALECSANDRI, T. 605. 2. (Mold., învechit) Moșie. Îți trebuia... moșii bune, posesii bune, castele bune și venituri bune. NEGRUZZI, S. III 288. 3. Colonie. Posesiunile britanice din Africa sudică. – Variantă: posésie s. f.

POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. Colonie, țară, teritoriu exploatat de o persoană sau de un stat. [Pron. -si-u-, var. posesie s.f. / cf. fr. possession, lat. possessio].

POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie1 (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio)

POSESIÚNE ~i f. 1) v. A POSEDA.A intra în ~ a deveni stăpân (a ceva). 2) înv. Proprietate de pământ; moșie. 3) Țară slab dezvoltată, aflată sub dominația unui stat expansionist; colonie. [G.-D. posesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. possession, lat. possessio, ~onis

posesiune f. 1. acțiunea de a poseda și lucrul posedat; 2. pl. pământuri posedate de o națiune: posesiunile engleze în Azia.

*posesiúne f. (lat. pos-séssio, -ónis. V. sesiune). Acțiunea de a poseda, de a stăpîni. Jur. Acțiunea de a poseda, pe un timp (cu chirie, în arendă): posesiunea nu implică numaĭ de cît proprietatea, dar poate deveni proprietate pin prescripțiune. Lucru posedat, maĭ ales pămînt: Algeria e o posesiune franceză.

POSÉSIE s. f. v. posesiune.

posèsie f. Mold. arendă: a luat în posesie chiar moșia asta AL. [Rus. POSESĬA (v. arendă)].

posésie f. (rus. posésiĭa, pol. posesya, d. lat. posséssio). Est. Arendă: a da saŭ a lua o moșie saŭ o vie în saŭ cu posesie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posesiúne (teritoriu) (-si-u-) s. f., g.-d. art. posesiúnii; pl. posesiúni

posesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. posesiúnii; pl. posesiúni

*posésie (deținere) (-si-e) s. f., art. posésia (-si-a), g.-d. posésii, art. posésiei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSESIÚNE s. v. arendă, domeniu, latifundiu, moșie.

POSESIÚNE s. 1. deținere, posedare, stăpânire. (~ unui bun material.) 2. v. proprietate. 3. stăpânire, (fig.) mână. (Are în ~ documentele...) 4. v. colonie.

arată toate definițiile

Intrare: posesiune
posesiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posesiune
  • posesiunea
plural
  • posesiuni
  • posesiunile
genitiv-dativ singular
  • posesiuni
  • posesiunii
plural
  • posesiuni
  • posesiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posesie
  • posesia
plural
  • posesii
  • posesiile
genitiv-dativ singular
  • posesii
  • posesiei
plural
  • posesii
  • posesiilor
vocativ singular
plural