2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

POSEDÁT, -Ă, posedați, -te, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de obsesii, de cineva sau de ceva; p. ext. nebun. – V. poseda.

POSEDÁT, -Ă, posedați, -te, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de obsesii, de frământări sufletești; p. ext. nebun. – V. poseda.

POSEDÁT, -Ă, posedați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană stăpînită de obsesii.

POSEDÁT, -Ă adj. Stăpânit de obsesii. [Cf. fr. possédé].

POSEDÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de obsesii. (< fr. possédé)

POSEDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A POSEDA. 3) și substantival (despre persoane) Care suferă de tulburări ale sistemului nervos (manifestate prin frică, idei fixe, manii etc.). /v. a poseda

*posedát, -ă adj. (fr. possédé). Posedat de dracu, demoniac, energumen, nebun furios.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietate sau în stăpânire, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la bunuri materiale) A avea ceva în proprietatea sau în stăpînirea sa, a se bucura de posesiunea unui bun. Mi se spune că unele din aceste forme posedă cîteva mii de crocodili. RALEA, O. 19. Mavru poseda o colecțiune de antichități importante. GHICA, S. A. 144. ♦ (La pasiv, despre persoane) A fi dominat, stăpînit. Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. 2. (Cu privire la valori morale) A avea, a dispune de... Tinerețe, frumusețe, spirit, creștere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. BOLINTINEANU, O. 415. Tovarășul meu, pe lîngă aceste dispoziții de știință strategică, mai poseda și aplecări artistice. GHICA, S. 72. Posedau toate calitățile ce fac pe om demn de a fi iubit. NEGRUZZI, S. I 106. 3. A cunoaște bine un lucru; a ști (bine), a pătrunde. A poseda o limbă.

posedá (a ~), vb., ind. prez. posédă

POSEDÁ vb. 1. a avea, a deține, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cunoaște. 4. v. ști.

POSEDÁ vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaște, a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. [P.i. poséd, conj. 3 -de. / < fr. posséder, cf. it. possedere < lat. possidere].

POSEDÁ vb. tr. 1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni. 2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< fr. posséder)

posedá (poséd, posedát), vb. – A avea. Fr. posséder.Der. posesie, s. f. (Mold., arendă), din lat. possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), rus. posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, s. f., din fr. possession; posesiv, adj., din fr. possesif; posesor, s. m. (deținător; Mold., arendaș); deposeda, vb., din fr. déposseder.

A POSEDÁ poséd tranz. 1) (bunuri materiale) A ține în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea sa; a stăpâni; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a stăpâni. ~ bine o limbă străină. Acest medic posedă o experiență bogată. /<fr. posséder

posedà v. 1. a stăpâni, a avea în mâinile sale, în puterea sa: a poseda o moșie; 2. a cunoaște perfect ceva: a poseda muzica; 3. a fi stăpân pe: furia îl posedă.

*poséd, a -á, v. tr. (fr. posséder; d. lat. pos-sidére, a poseda, d. sedére, a ședea. – El posedă, să poseadă [supt infl. luĭ să șadă, să șeadă] îld. să posede). Am, stăpînesc: a poseda avere. Fig. Știŭ bine: a poseda o știință. Dómin, țin: furia îl posedă (V. zghihuĭ).

poseda (ind. prez. 3 sg. și pl. posedă, conj. posede)

arată toate definițiile

Intrare: posedat
posedat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posedat
  • posedatul
  • posedatu‑
  • poseda
  • posedata
plural
  • posedați
  • posedații
  • posedate
  • posedatele
genitiv-dativ singular
  • posedat
  • posedatului
  • posedate
  • posedatei
plural
  • posedați
  • posedaților
  • posedate
  • posedatelor
vocativ singular
plural
Intrare: poseda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poseda
  • posedare
  • posedat
  • posedatu‑
  • posedând
  • posedându‑
singular plural
  • pose
  • posedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posed
(să)
  • posed
  • posedam
  • posedai
  • posedasem
a II-a (tu)
  • posezi
(să)
  • posezi
  • posedai
  • posedași
  • posedaseși
a III-a (el, ea)
  • pose
(să)
  • posede
  • poseda
  • posedă
  • posedase
plural I (noi)
  • posedăm
(să)
  • posedăm
  • posedam
  • posedarăm
  • posedaserăm
  • posedasem
a II-a (voi)
  • posedați
(să)
  • posedați
  • posedați
  • posedarăți
  • posedaserăți
  • posedaseți
a III-a (ei, ele)
  • pose
(să)
  • posede
  • posedau
  • poseda
  • posedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)