2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSEDARE, posedări, s. f. Faptul de a poseda; stăpânire. – V. poseda.
posedare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~dări / E: poseda] 1 Deținere a unui bun, drept etc. în proprietatea sa Si: posesiune (1). 2 Cunoaștere deplină a unui lucru Si: stăpânire. 3 (Spc) Cunoaștere aprofundată a unei limbi, a unei discipline științifice etc. 4 Dominare. 5 Săvârșire a unui act sexual Si: posesiune (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSEDARE, posedări, s. f. (Rar) Faptul de a poseda; stăpânire. – V. poseda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSEDARE, posedări, s. f. Faptul de a poseda un bun (material sau moral); stăpînire. ♦ Cunoaștere (temeinică). Posedarea unei limbi străine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSEDARE s.f. Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSEDA, posed, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietate sau în stăpânire, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poseda vt [At: CR (1846), 1852/29 / Pzi: posed, (înv) ~dez / E: fr posséder] 1 A deține bunuri materiale, drepturi etc. în proprietate, în stăpânire Si: a avea, a deține, a stăpâni, (înv) a posesui. 2 A cunoaște bine un lucru Si: a stăpâni, a ști. 3 (Spc) A cunoaște bine o limbă, o disciplină științifică etc. 4 (La pasiv) A fi dominat de... 5 A avea anumite însușiri, caracteristici. 6 (D. bărbați; c. i. femei) A săvârși un act sexual Si: (pop) a avea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSEDA, posed, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POSEDA, posed, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la bunuri materiale) A avea ceva în proprietatea sau în stăpînirea sa, a se bucura de posesiunea unui bun. Mi se spune că unele din aceste forme posedă cîteva mii de crocodili. RALEA, O. 19. Mavru poseda o colecțiune de antichități importante. GHICA, S. A. 144. ♦ (La pasiv, despre persoane) A fi dominat, stăpînit. Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. 2. (Cu privire la valori morale) A avea, a dispune de... Tinerețe, frumusețe, spirit, creștere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. BOLINTINEANU, O. 415. Tovarășul meu, pe lîngă aceste dispoziții de știință strategică, mai poseda și aplecări artistice. GHICA, S. 72. Posedau toate calitățile ce fac pe om demn de a fi iubit. NEGRUZZI, S. I 106. 3. A cunoaște bine un lucru; a ști (bine), a pătrunde. A poseda o limbă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSEDA vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaște, a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. [P.i. posed, conj. 3 -de. / < fr. posséder, cf. it. possedere < lat. possidere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSEDA vb. tr. 1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni. 2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< fr. posséder)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A POSEDA posed tranz. 1) (bunuri materiale) A ține în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea sa; a stăpâni; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a stăpâni. ~ bine o limbă străină. Acest medic posedă o experiență bogată. /<fr. posséder
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
posedà v. 1. a stăpâni, a avea în mâinile sale, în puterea sa: a poseda o moșie; 2. a cunoaște perfect ceva: a poseda muzica; 3. a fi stăpân pe: furia îl posedă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*poséd, a -á, v. tr. (fr. posséder; d. lat. pos-sidére, a poseda, d. sedére, a ședea. – El posedă, să poseadă [supt infl. luĭ să șadă, să șeadă] îld. să posede). Am, stăpînesc: a poseda avere. Fig. Știŭ bine: a poseda o știință. Dómin, țin: furia îl posedă (V. zghihuĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
posedare s. f., g.-d. art. posedării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
posedare s. f., g.-d. art. posedării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
posedare s. f., g.-d. art. posedării; pl. posedări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poseda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. posed, 2 sg. posezi, 3 posedă; conj. prez. 1 sg. să posed, 3 să posede
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poseda (a ~), vb., ind. prez. posedă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poseda vb., ind. prez. 1 sg. posed, 3 sg. și pl. posedă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poseda (ind. prez. 3 sg. și pl. posedă, conj. posede)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
posed, -seadă 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSEDARE s. 1. deținere, posesiune, stăpânire. (~ unui bun material.) 2. v. cunoaștere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSEDARE s. 1. deținere, posesiune, stăpînire. (~ unui bun material.) 2. cunoaștere, stăpînire. (~ mai multor limbi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSEDA vb. 1. a avea, a deține, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cunoaște. 4. v. ști.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSEDA vb. 1. a avea, a deține, a stăpîni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a avea, a deține, a purta. (~ numele de roman.) 3. a cunoaște, a stăpîni, a ști. (~ trei limbi străine.) 4. a avea, a găsi, a ști. (~ soluția problemei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poseda (posed, posedat), vb. – A avea. Fr. posséder. – Der. posesie, s. f. (Mold., arendă), din lat. possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), rus. posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, s. f., din fr. possession; posesiv, adj., din fr. possesif; posesor, s. m. (deținător; Mold., arendaș); deposeda, vb., din fr. déposseder.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a poseda interior expr. a fi inteligent.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poseda, posed v. t. (d. bărbați) 1. a viola o femeie. 2. a avea un raport sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT4) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
posedare, posedărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Cunoaștere (temeinică). DLRLC DNsinonime: cunoaștere
- Posedarea unei limbi străine. DLRLC
-
-
etimologie:
- poseda DEX '09 DEX '98 DN
poseda, posedverb
- 1. A avea ceva în proprietate sau în stăpânire, a dispune de ceva. DEX '09 DLRLC DN
- Mi se spune că unele din aceste forme posedă cîteva mii de crocodili. RALEA, O. 19. DLRLC
- Mavru poseda o colecțiune de antichități importante. GHICA, S. A. 144. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
-
- 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tinerețe, frumusețe, spirit, creștere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. BOLINTINEANU, O. 415. DLRLC
- Tovarășul meu, pe lîngă aceste dispoziții de știință strategică, mai poseda și aplecări artistice. GHICA, S. 72. DLRLC
- Posedau toate calitățile ce fac pe om demn de a fi iubit. NEGRUZZI, S. I 106. DLRLC
-
- 4. A cunoaște bine un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pătrunde
- 4.1. A ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. DEX '09 DLRLC DN
-
- 5. A avea raporturi sexuale cu o femeie. MDN '00
etimologie:
- posséder DEX '09 DEX '98 DN