2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSEDÁRE, posedări, s. f. Faptul de a poseda; stăpânire. – V. poseda.

posedare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~dări / E: poseda] 1 Deținere a unui bun, drept etc. în proprietatea sa Si: posesiune (1). 2 Cunoaștere deplină a unui lucru Si: stăpânire. 3 (Spc) Cunoaștere aprofundată a unei limbi, a unei discipline științifice etc. 4 Dominare. 5 Săvârșire a unui act sexual Si: posesiune (8).

POSEDÁRE, posedări, s. f. (Rar) Faptul de a poseda; stăpânire. – V. poseda.

POSEDÁRE, posedări, s. f. Faptul de a poseda un bun (material sau moral); stăpînire. ♦ Cunoaștere (temeinică). Posedarea unei limbi străine.

POSEDÁRE s.f. Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda].

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietate sau în stăpânire, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.

poseda vt [At: CR (1846), 1852/29 / Pzi: posed, (înv) ~dez / E: fr posséder] 1 A deține bunuri materiale, drepturi etc. în proprietate, în stăpânire Si: a avea, a deține, a stăpâni, (înv) a posesui. 2 A cunoaște bine un lucru Si: a stăpâni, a ști. 3 (Spc) A cunoaște bine o limbă, o disciplină științifică etc. 4 (La pasiv) A fi dominat de... 5 A avea anumite însușiri, caracteristici. 6 (D. bărbați; c. i. femei) A săvârși un act sexual Si: (pop) a avea.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder.

POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la bunuri materiale) A avea ceva în proprietatea sau în stăpînirea sa, a se bucura de posesiunea unui bun. Mi se spune că unele din aceste forme posedă cîteva mii de crocodili. RALEA, O. 19. Mavru poseda o colecțiune de antichități importante. GHICA, S. A. 144. ♦ (La pasiv, despre persoane) A fi dominat, stăpînit. Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. 2. (Cu privire la valori morale) A avea, a dispune de... Tinerețe, frumusețe, spirit, creștere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. BOLINTINEANU, O. 415. Tovarășul meu, pe lîngă aceste dispoziții de știință strategică, mai poseda și aplecări artistice. GHICA, S. 72. Posedau toate calitățile ce fac pe om demn de a fi iubit. NEGRUZZI, S. I 106. 3. A cunoaște bine un lucru; a ști (bine), a pătrunde. A poseda o limbă.

POSEDÁ vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaște, a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. [P.i. poséd, conj. 3 -de. / < fr. posséder, cf. it. possedere < lat. possidere].

POSEDÁ vb. tr. 1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni. 2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< fr. posséder)

A POSEDÁ poséd tranz. 1) (bunuri materiale) A ține în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea sa; a stăpâni; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a stăpâni. ~ bine o limbă străină. Acest medic posedă o experiență bogată. /<fr. posséder

posedà v. 1. a stăpâni, a avea în mâinile sale, în puterea sa: a poseda o moșie; 2. a cunoaște perfect ceva: a poseda muzica; 3. a fi stăpân pe: furia îl posedă.

*poséd, a -á, v. tr. (fr. posséder; d. lat. pos-sidére, a poseda, d. sedére, a ședea. – El posedă, să poseadă [supt infl. luĭ să șadă, să șeadă] îld. să posede). Am, stăpînesc: a poseda avere. Fig. Știŭ bine: a poseda o știință. Dómin, țin: furia îl posedă (V. zghihuĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

posedare s. f., g.-d. art. posedării

posedare s. f., g.-d. art. posedării

posedáre s. f., g.-d. art. posedării; pl. posedări

poseda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. posed, 2 sg. posezi, 3 pose; conj. prez. 1 sg. să posed, 3 să posede

poseda (a ~), vb., ind. prez. pose

posedá vb., ind. prez. 1 sg. poséd, 3 sg. și pl. posédă

poseda (ind. prez. 3 sg. și pl. posedă, conj. posede)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSEDÁRE s. 1. deținere, posesiune, stăpânire. (~ unui bun material.) 2. v. cunoaștere.

POSEDARE s. 1. deținere, posesiune, stăpînire. (~ unui bun material.) 2. cunoaștere, stăpînire. (~ mai multor limbi.)

POSEDÁ vb. 1. a avea, a deține, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cunoaște. 4. v. ști.

POSEDA vb. 1. a avea, a deține, a stăpîni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a avea, a deține, a purta. (~ numele de roman.) 3. a cunoaște, a stăpîni, a ști. (~ trei limbi străine.) 4. a avea, a găsi, a ști. (~ soluția problemei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

posedá (poséd, posedát), vb. – A avea. Fr. posséder.Der. posesie, s. f. (Mold., arendă), din lat. possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), rus. posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, s. f., din fr. possession; posesiv, adj., din fr. possesif; posesor, s. m. (deținător; Mold., arendaș); deposeda, vb., din fr. déposseder.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a poseda interior expr. a fi inteligent.

poseda, posed v. t. (d. bărbați) 1. a viola o femeie. 2. a avea un raport sexual cu o femeie.

Intrare: posedare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posedare
  • posedarea
plural
  • posedări
  • posedările
genitiv-dativ singular
  • posedări
  • posedării
plural
  • posedări
  • posedărilor
vocativ singular
plural
Intrare: poseda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poseda
  • posedare
  • posedat
  • posedatu‑
  • posedând
  • posedându‑
singular plural
  • pose
  • posedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posed
(să)
  • posed
  • posedam
  • posedai
  • posedasem
a II-a (tu)
  • posezi
(să)
  • posezi
  • posedai
  • posedași
  • posedaseși
a III-a (el, ea)
  • pose
(să)
  • posede
  • poseda
  • posedă
  • posedase
plural I (noi)
  • posedăm
(să)
  • posedăm
  • posedam
  • posedarăm
  • posedaserăm
  • posedasem
a II-a (voi)
  • posedați
(să)
  • posedați
  • posedați
  • posedarăți
  • posedaserăți
  • posedaseți
a III-a (ei, ele)
  • pose
(să)
  • posede
  • posedau
  • poseda
  • posedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posedare, posedărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi poseda DEX '09 DEX '98 DN

poseda, posedverb

  • 1. A avea ceva în proprietate sau în stăpânire, a dispune de ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Mi se spune că unele din aceste forme posedă cîteva mii de crocodili. RALEA, O. 19. DLRLC
    • format_quote Mavru poseda o colecțiune de antichități importante. GHICA, S. A. 144. DLRLC
  • 2. pasiv (Despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
  • 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tinerețe, frumusețe, spirit, creștere... le poseda pe toate în punctul cel mai înalt. BOLINTINEANU, O. 415. DLRLC
    • format_quote Tovarășul meu, pe lîngă aceste dispoziții de știință strategică, mai poseda și aplecări artistice. GHICA, S. 72. DLRLC
    • format_quote Posedau toate calitățile ce fac pe om demn de a fi iubit. NEGRUZZI, S. I 106. DLRLC
  • 4. A cunoaște bine un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pătrunde
    • 4.1. prin specializare A ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. DEX '09 DLRLC DN
  • 5. A avea raporturi sexuale cu o femeie. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.