2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSÁDĂ, posade, s. f. 1. (Pop.) Curătură (în pădure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munți. ♦ (În Evul Mediu) Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. 3. (Înv.) Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai fină. ♦ P. gener. (Reg.) Moară. – Din sb. posada, ucr. posad.

posa3 sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: sp posada] (Spm) Han.

posa2 sf [At: DAMÉ, T. 151 / G-D: (rar) ~sădei, ~sezii / Pl: ~de / E: ucr посад] 1 (Pop) Pârghie cu care se reglează înălțimea pietrelor la moara de apă sau de vânt, pentru a se obține o făină mai mare sau mai fină. 2 (Pop) Bârnă de sprijin pe care stă capul de jos al fusului care învârtește piatra alergătoare a morii de apă Si: (reg) grindă, podoimă1 (1), punte. 3 (Ban) Prăjină. 4 (Reg) Moară.

posa1 sf [At: (a. 1674) IORGA, B. R. 153 / Pl: ~de / E: srb posada] 1 (Înv) Pichet1. 2 (Înv) Punct de vamă. 3 (Înv; prc) Vamă. 4 (Înv) Casă de pază la marginea câmpului. 5 (Îvr) Casă din mahala. 6 (Înv) Trecătoare îngustă în munți. 7 (Înv) Vamă plătită la posadă1 (6). 8 (Înv) Loc întărit în mod natural, care servea ca punct de vamă. 9 (Înv) Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți (5). 10 (Reg) Curătură în pădure. 11 (Reg) Loc neted pe un deal sau munte mic, unde a fost o așezare omenească. 12 (Reg) Loc de odihnă pentru călători.

POSÁDĂ, posade, s. f. 1. (Pop.) Curătură (în pădure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munți. ♦ Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. 3. (Înv.) Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). ♦ Denumire generală a unor dări de vamă. 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai fină. ♦ P. gener. (Reg.) Moară. – Din scr. posada.

POSÁDĂ, posade, s. f. (Învechit și popular) 1. Curătură în pădure. ♦ Trecătoare îngustă în munți. Trăsurile încărcate străbăteau posadele. CAMIL PETRESCU, O. II 699. 2. Moară. Pe cale ne apucă o ploaie cu vijelie și furăm siliți a ne adăposti într-o posadă. BOLINTINEANU, O. 362. 3. Pîrghie cu ajutorul căreia se reglează înălțimea pietrelor morii, care ridicîndu-se sau coborîndu-se macină boabele, mai mare sau mai mărunt. 4. Loc șes pe un deal sau pe un munte mic, unde a fost o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători.

POSÁDĂ s.f. (În țările de limbă spaniolă) Han. [< sp. posada].

POSÁDĂ ~e f. 1) (în evul mediu) Impozit vamal. 2) Trecătoare îngustă în munți. /cf. sb. posada

posadă f. cumpăna sau vârtejul cu care se ridică sau se lasă pietrele morii spre a face făina mai aspră sau mai moale. [Cf. slav. POSADITI, a așeza].

posádă f., pl. e și ăzĭ (sîrb. posada, „garnizoană”, rut. „așezare”, d. vsl. sîrb. rut. po-saditi, a așeza). Vechĭ. Post orĭ fort la frontieră. Azĭ. La moară, un fel de zăvor care face ca făina să ĭasă maĭ groasă orĭ maĭ măruntă. V. hadarag.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

posa (pop.) s. f., g.-d. art. posadei; pl. posade

posádă s. f., g.-d. art. posádei; pl. posáde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSÁDĂ s. (TEHN.) schimbătoare, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vârtej. (~ la pietrele morii.)

POSÁDĂ s. v. curătură, pichet, vamă.

posa s. v. CURĂTURĂ. PICHET. VAMĂ.

POSA s. (TEHN.) schimbătoare, (reg.) cumpănă, punte, scaun, vîrtej. (~ la pietrele morii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

posádă (posắzi), s. f.1. Cartier, periferie, suburbie. – 2. Post de graniță. – 3. Contribuție specială pentru menținerea unei fortărețe. – 4. Dispozitiv care reglează grosimea măcinișului. – Var. posad. Sl. posadŭ „cartier”, posada „așezare”, de la posaditi „a așeza” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 323), cf. sad, răsad. Pentru contribuție, cf. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 145. – Der. posădi, vb. (Banat, a așeza), din sl., sb. posaditi; posadnică, s. f. (amantă), din sl. posadĭnica.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POSADĂ subst. 1. + -nic: Posadnic, SL. (Dm; C Ștef); – Coste (16 A I 254). 2. Prob. + -cir: *posădar, cu sincopă: Posdărescu. V. (T-Jiu).

POSADA 1. Loc neidentificat, probabil în Țara Loviștei, pe Valea Oltului, unde, între 9 și 12 nov. 1330, oastea Țării Românești, comandată de Basarab I, a înfrânt pe cea a regelui ungur Carol I Robert de Anjou, consolidând independența Țării Românești. 2. Localitate în jud. Prahova, subordonată ad-tiv orașului Comarnic, situată pe râul Prahova, la ieșirea din munte (la capătul sectorului de vale îngustă Sinaia-P.). Muzeu cinegetic (înființat în 1996) cu valoroase trofee de vânătoare.

Intrare: Posadă
Posadă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Posa
Intrare: posadă
posadă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posa
  • posada
plural
  • posade
  • posadele
genitiv-dativ singular
  • posade
  • posadei
plural
  • posade
  • posadelor
vocativ singular
plural
posadă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posa
  • posada
plural
  • posăzi
  • posăzile
genitiv-dativ singular
  • posăzi
  • posăzii
plural
  • posăzi
  • posăzilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posa, posadesubstantiv feminin

  • 1. popular Curătură (în pădure). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curătură
    • 1.1. Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Loc de odihnă pentru călători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. popular Trecătoare (îngustă) în munți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trecătoare
    • format_quote Trăsurile încărcate străbăteau posadele. CAMIL PETRESCU, O. II 699. DLRLC
    • 2.1. în Evul Mediu Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. DEX '09 DEX '98
  • 3. învechit Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Denumire generală a unor dări de vamă. DEX '98
  • 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai fină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. prin generalizare regional Moară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: moară
      • format_quote Pe cale ne apucă o ploaie cu vijelie și furăm siliți a ne adăposti într-o posadă. BOLINTINEANU, O. 362. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.