4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pos1 sn [At: CALENDARI (1733), 21/3 /Pl: ~uri / E: nct] (Înv) 1 Altoi. 2 Răsad1 3 (Pgn) Plantă.

POȘ, poșuri, s. n. (Înv. și reg.) Alică de dimensiuni mari; poștie1. – Et. nec.

poș2 sn [At: DDRF / V: pos / Pl: ~uri / E: cf poștă2] 1 (Reg) Alică de dimensiune mijlocie sau mare, folosită la vânătoare Si: poștă2. 2 (Pex) Bucată de fier folosită în loc de alică. 3 (Mun; îf pos) Glonț de vânătoare Si: cartuș.

poș3 sn [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr poche] Cornet din pânză deasă prevăzută la un capăt cu un șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.

poș1 sn [At: BOLLIAC, O. 146 / V: sf / Pl: ~e, ~uri / E: bg пош, srb poša] (Îrg) 1 Turban de mătase neagră (broboadă cu fir). 2 (Pgn) Turban. 3 (Pex) Basma. 4 Tulpan. 5 Broboadă. 6 Șal.

POȘ, poșuri, s. n. Poștie1. – Et. nec.

POȘ, poșuri, s. n. Poștie2. Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.

POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche)

POS s. n. (Trans. SE) Altoi; răsad, plantă. C: Primăvara cu rînduială bună, uscată, pentru viță și pentru posuri a sădi. CAL. 1733, 21. // A: Cf. CAL. 1762, 122v. Etimologie necunoscută.

poș n. turban ușor de mătase neagră brodată cu fir (în cântecele dobrogene și oltene): peste poșul cel din cap tu ți-ai pus un calpac POP. [Turc. POȘ].

1) poș n., pl. urĭ (turc. poșu, cealma ușoară soldățească; bg. poš, basma). Rar azĭ. Tulpan, casîncă. – În Ban. poșă f., pl. e (sîrb. poša).

2) poș n., pl. urĭ (orig. neșt.). Sud. Poștă, alic mare de lupĭ: șerpiĭ nu se pot împușca de cît cu poșurĭ de argint (Șez. 36, 26). V. zburătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poș (înv., reg.) s. n., pl. póșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: pos
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pos
  • posul
  • posu‑
plural
  • posuri
  • posurile
genitiv-dativ singular
  • pos
  • posului
plural
  • posuri
  • posurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Poș
nume propriu (I3)
  • Poș
Intrare: poș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poș
  • poșul
  • poșu‑
plural
  • poșuri
  • poșurile
genitiv-dativ singular
  • poș
  • poșului
plural
  • poșuri
  • poșurilor
vocativ singular
plural
Intrare: poș
poș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poș

  • 1. învechit regional Alică de dimensiuni mari.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: poștie attach_file un exemplu
    exemple
    • Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.
      surse: DLRLC
  • 2. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.
    surse: DN

etimologie: