poș¹ sn [At: BOLLIAC, O. 146 / V: ~ă sf / Pl: ~e, ~uri / E: bg пош, srb poša] (Îrg) 1 Turban de mătase neagră (broboadă cu fir). 2 (Pgn) Turban. 3 (Pex) Basma. 4 Tulpan. 5 Broboadă. 6 Șal.

poș³ sn [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr poche] Cornet din pânză deasă prevăzută la un capăt cu un șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.

POȘ s.n. Cornet din pînză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche)

poș n. turban ușor de mătase neagră brodată cu fir (în cântecele dobrogene și oltene): peste poșul cel din cap tu ți-ai pus un calpac POP. [Turc. POȘ].

1) poș n., pl. urĭ (turc. poșu, cealma ușoară soldățească; bg. poš, basma). Rar azĭ. Tulpan, casîncă. – În Ban. poșă f., pl. e (sîrb. poša).

pos² sn vz poș²

poșă² sf vz poș¹

+poș (cornet de uz culinar) s. n., pl. poșuri

poș s. n., pl. poșuri

poș (poșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).

poș¹, poșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal.