porumbea¹ sf [At: LB / V: (reg) ~râm~^[1] / Pl: ~ele / E: porumbă + -ea] 1-2 (Pop; șhp) Porumbă¹ (mică) Si: porumbică (1-2). 3 (Bot; reg) Porumbar¹ (Prunus spinosa). 4 (Bot; reg; îc) ~ua-ursului Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) corectat(ă)

porumbea² sf [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172 / Pl: ~ele / E: porumb + -ea] (Orn; reg) Porumbiță (1).

PORUMBEA, porumbele, s. f. (Regional) Porumbiță. Foaie verde iarbă rea. Iacă văz o porumbea... Oare nu-i din țara mea? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.

PORUMBEA², -ICĂ, porumbele, s. f. Porumbă¹. Ș-atunci oi fi nora-sa Cînd o face plopul nuci Și sălcuța mere dulci, Și răchita porumbele, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272. – Variantă: porumbrică (SADOVEANU, Î. A. 116) s. f.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă¹. 2. S. m. (Bot.) Porumbar¹. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

porâmbea sf vz porumbea¹

porumbel [At: CANTEMIR, I. I. I, 255 / V: (îrg) ~brel (înv) ~breriu, (reg) păr~ sn, ~rombrel, ~biel, ~unghel / Pl: ~ei / E: porumb + -el] 1 sm Specie de păsări sălbatice sau domestice din familia columbidelor, de mărime mică și mijlocie, cu ciocul scurt, cu penele colorate foarte variat Si: (pop) porumb (1), (reg) golumb, hulumb (Columba). 2 sm (Pex) Pasăre care aparține acestei specii. 3 sm (Îs) ~ călător (sau de poștă, voiajor) Porumbel (2) dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit la transmiterea mesajelor. 4 sm (Pfm; mai ales d. soți; îe) A trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca ~eii (sau ca doi) ~ei A trăi în dragoste și bună înțelegere unii cu alții. 5 sm (Îc) ~-sălbatic sau (reg) ~ul-lui-Noe Pasăre înrudită cu porumbelul (1), mai mică decât acesta, cu penele de pe spate cenușii-roșcate, cu pete negre, tivite cu alb pe laturile gâtului, cu gâtul scurt și coada lungă Si: turturea (Streptopelia turtur). 6 sm (Orn; rar; îc) ~-turcesc sau ~-râzător-oriental Guguștiuc (Streptopelia decaocta). 7 sm (Orn; reg; îc) ~-de-mare Pescar (Larus). 8 sm (Orn; reg; îc) Carabas (Larus ridibundus). 9 sm (Orn; reg; îc) ~-mic Pițigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus). 10 sma (Lpl; îcs) De-a ~eii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Reg) Model de cusătură pe țesături sau cămăși țărănești Vz pui. 12 sm Termen de alint pentru un bărbat iubit Vz pui. 13-14 a (Pop) Porumbiu¹ (1-2). 15 sm (Bot; pfm) Știulete de porumb (6) cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fiert sau copt în spuză. 16 sm (Bot; reg; șîs ~ul cucului) Porumbar¹ (Prunus spinosa). 17 sm (Lpl) Plante liliacee, cu flori albastre, rar albe, dispuse în racem, care crește mai ales prin vii și livezi Si: (reg) cocoșei, ceapa-ciorii, floarea-cucului, porumb (18) (Muscari botryoides). 18 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari racemosum). 19 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari comosum). 20 sm (Bot; reg) Păducel (Crataegus monogyna). 21 sm (Bot; reg) Spin (Carduus cicanthoides). 22 sm (Bot; reg) Verigar (Rhamuus cathartica).

porumbrea^[1] sf vz porumbea¹

BĂȘICOS l. adj. Care are multe bășici, acoperit cu bășici. II. BĂȘICOASĂ sf. 🌿 1 Copăcel înalt de 2-3 metri, cu flori galbene, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală; frunzele și semințele, foarte amare, posedă proprietăți purgative (Colutea arborescens) (🖼 407) ¶ 2 = GUȘA-PORUMBULUI 2.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă¹. 2. S. m. (Bot.) Porumbar¹. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBEL³, -EA, porumbei, -le, adj. De culoare- cenușiu-vineție, porumb³. S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt, porumbel. ALECSANDRI, P. P. 160.

PORUMBRICĂ¹ s. f. v. porumbea².

gușa porumbului f. 1. Bot. odolean; 2. nuanță de coloare între roș și pătlăginiu.

porumbreá și -umbeá f., pl. ele (d. porumbă). Mold. nord. Porumbă, poroambă, fruct de porumbrel. Prov. Dracu-ĭ zice porumbrea, și-ĭ maĭ negru de cît ĭa. – Și -ícă, pl. tot ele (J. Bt. Dat. uĭt. 134).

porumbea (fruct; porumbiță) (reg.) s. f., art. porumbeaua, g.-d. art. porumbelei; pl. porumbele

porumbea (fruct, porumbiță) (reg.) s. f., art. pormbeaua, g.-d. art. porumbelei; pl. porumbele, art. porumbelele

porumbea (fructul porumbarului, porumbiță) s. f., art. porumbeaua, g.-d. art. porumbelei; pl. porumbele

gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbelului

gușa-porumbului (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului

porumbel² (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. porumbele

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

!gușa-porumbului/gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului/gușii-porumbelului

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

porumbel¹ (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. porumbele

gușa-porumbului / gușa-porumbelului (bot.) s. f., g.-d. art. gușei-porumbului / gușei-porumbelului

porumbel adj. m., pl. porumbei; f. sg. porumbea, pl. porumbele

porumbel

SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.

PORUMBEA s. (BOT.) porumbă, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbelului se numește ~.)

PORUMBEA s. v. porumbar, porumbel, porumbiță.

porumbea s. v. PORUMBAR. PORUMBEL. PORUMBIȚĂ.

PORUMBEA s. (BOT.) porumbă, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbelului se numește ~.)

GUȘA-PORUMBELULUI s. v. odolean.

GUȘA-PORUMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.

gușa-porumbelului s. v. ODOLEAN.

gușa-porumbului s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. ODOLEAN.