3 intrări

31 de definiții

din care

Explicative DEX

PORUMBAR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa).Porumbă1 + suf. -ar.

PORUMBAR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa).Porumbă1 + suf. -ar.

PORUMBAR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

porumbar1 sm [At: MARIAN, S. R. II, 138 / V: (reg) ~rob~, ~rom~ / Pl: ~i / E: porumbă1 + -ar] Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, flori albe și fructe sferice, negre-vineții, cu gust acru, astringent Si: porumbel (16), (reg) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb (15), porumbea1 (3), porumbică1 (3), scorombar, sprin, țârn (Prunus spinosa).

porumbar2 [At: LB / V: (reg) ~râm~, ~rom~ sn / Pl: (1-3) ~e, (4-6) ~i / E: porumb + -ar] 1-2 sn Porumbărie (1, 4). 3 sn (Reg) Pătul. 4 sm (Rar) Persoană care crește sau vinde porumbei (1). 5 sm (Iuz) Ostaș care îngrijea porumbei (2) călători. 6 sm (Orn; reg; șîs uliu ~) Uliul-găinilor (Accipiter gentilis).

PORUMBAR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

PORUMBAR 1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic, din familia rozaceelor, cu ramurile terminate printr-un spin, cu flori albe și cu fructe acre-astringente, negre-vineții, care crește la marginea pădurilor, în tufișuri sau pe terenuri necultivate (Primus spinosa); scorombar.

PORUMBAR4, porumbare, s. n. Construcție (de nuiele sau de. șipci) în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul. Tîrna servește la rădicatul porumbului de jos în pod sau în pătule zise și porumbare. La HEM.

PORUMBAR3, porumbare, s. n. Coteț pentru porumbei1, de obicei sprijinit pe un picior înalt de lemn; porumbărie.

PORUMBAR 2, porumbari, s. m. (Regional) Uliu.

PORUMBAR2 ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dințate, cu flori albe și cu fructe mici rotunde, de culoare neagră-albăstruie. /porumb + suf. ~ar

PORUMBAR1 ~e n. 1) Construcție mică de lemn care servește drept adăpost pentru porumbeii de casă; hulubărie. 2) rar Construcție din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; coșar; leasă; pătul. /porumb + suf. ~ar

porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.

porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ de porumb.

porâmbar sn vz porumbar2

porobar sm vz porumbar1

porombar1 sm vz porumbar1

porombar2 sn vz porumbar2

Ortografice DOOM

porumbar2 (arbust; pasăre) s. m., pl. porumbari

porumbar1 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare

porumbar1 (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari

porumbar2 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare

porumbar (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare

porumbar (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari

Sinonime

PORUMBAR s. v. erete, uliu.

PORUMBAR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) târn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.

PORUMBAR s. 1. v. pătul. 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

PORUMBAR s. 1. pătul, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golîmbar. (~ pentru porumbei.) 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

PORUMBAR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) tîrn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.

porumbar s. v. ERETE. ULIU.

Regionalisme / arhaisme

porumbár, porumbari, (porumbrel), s.m. Arbust cu ramuri spinoase (Prunus spinosa L.). ■ (med. pop.) Fructele și rădăcinile se folosesc pentru întărirea dinților, la junghiuri și diaree. – Din porumbă „fruct al porumbarului” + suf. -ar (MDA).

porumbar, porumbari, (porumbrel), s.m. – (bot.) Arbust cu ramuri spinoase. – Din porumbă „fruct al porumbarului” (< lat. *polumba) + suf. -ar (MDA).

Intrare: porumbar (arbust)
porumbar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbar
  • porumbarul
  • porumbaru‑
plural
  • porumbari
  • porumbarii
genitiv-dativ singular
  • porumbar
  • porumbarului
plural
  • porumbari
  • porumbarilor
vocativ singular
plural
porâmbar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porobar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: porumbar (construcție)
porumbar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbar
  • porumbarul
  • porumbaru‑
plural
  • porumbare
  • porumbarele
genitiv-dativ singular
  • porumbar
  • porumbarului
plural
  • porumbare
  • porumbarelor
vocativ singular
plural
porombar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: porumbar (pasăre)
porumbar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbar
  • porumbarul
  • porumbaru‑
plural
  • porumbari
  • porumbarii
genitiv-dativ singular
  • porumbar
  • porumbarului
plural
  • porumbari
  • porumbarilor
vocativ singular
plural
porâmbar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porobar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

porumbar, porumbarisubstantiv masculin

  • 1. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (Prunus spinosa). DEX '09 DLRLC
etimologie:

porumbar, porumbaresubstantiv neutru

  • 1. Adăpost pentru porumbei; porumbărie. DEX '09 DLRLC
  • 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; porumbărie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tîrna servește la rădicatul porumbului de jos în pod sau în pătule zise și porumbare. La HEM. DLRLC
etimologie:
  • Porumb + -ar. DEX '09

porumbar, porumbarisubstantiv masculin

etimologie:
  • Porumb + -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.