PORUMBAR², (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

porumbar¹ sm [At: MARIAN, S. R. II, 138 / V: (reg) ~rob~, ~rom~ / Pl: ~i / E: porumbă¹ + -ar] Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, flori albe și fructe sferice, negre-vineții, cu gust acru, astringent Si: porumbel (16), (reg) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb (15), porumbea¹ (3), porumbică¹ (3), scorombar, sprin, țârn (Prunus spinosa).

porumbar² [At: LB / V: (reg) ~râm~, ~rom~ sn / Pl: (1-3) ~e, (4-6) ~i / E: porumb + -ar] 1-2 sn Porumbărie (1, 4). 3 sn (Reg) Pătul. 4 sm (Rar) Persoană care crește sau vinde porumbei (1). 5 sm (Iuz) Ostaș care îngrijea porumbei (2) călători. 6 sm (Orn; reg; șîs uliu ~) Uliul-găinilor (Accipiter gentilis).

PORUMBAR², (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

PORUMBAR ², porumbari, s. m. (Regional) Uliu.

PORUMBAR ¹, porumbari, s. m. Arbust sălbatic, din familia rozaceelor, cu ramurile terminate printr-un spin, cu flori albe și cu fructe acre-astringente, negre-vineții, care crește la marginea pădurilor, în tufișuri sau pe terenuri necultivate (Primus spinosa); scorombar.

PORUMBAR⁴, porumbare, s. n. Construcție (de nuiele sau de. șipci) în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul. Tîrna servește la rădicatul porumbului de jos în pod sau în pătule zise și porumbare. La HEM.

PORUMBAR³, porumbare, s. n. Coteț pentru porumbei¹, de obicei sprijinit pe un picior înalt de lemn; porumbărie.

PORUMBAR² ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dințate, cu flori albe și cu fructe mici rotunde, de culoare neagră-albăstruie. /porumb + suf. ~ar

PORUMBAR¹ ~e n. 1) Construcție mică de lemn care servește drept adăpost pentru porumbeii de casă; hulubărie. 2) rar Construcție din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar în care se păstrează știuleții de porumb; sâsâiac; coșar; leasă; pătul. /porumb + suf. ~ar

porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.

porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ de porumb.

porâmbar sn vz porumbar²

porobar sm vz porumbar¹

porombar¹ sm vz porumbar¹

porombar² sn vz porumbar²

porumbar² (arbust; pasăre) s. m., pl. porumbari

porumbar¹ (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare

porumbar¹ (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari

porumbar² (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare

porumbar (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare

porumbar (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari

PORUMBAR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) târn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.

PORUMBAR s. 1. v. pătul. 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

PORUMBAR s. v. erete, uliu.

PORUMBAR s. 1. pătul, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golîmbar. (~ pentru porumbei.) 2. coșar, pătul, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.)

porumbar s. v. ERETE. ULIU.

PORUMBAR s. (BOT.; Prunus spinosa) porumbel, (înv. și reg.) tîrn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin.

porumbar, porumbari, (porumbrel), s.m. – (bot.) Arbust cu ramuri spinoase. – Din porumbă „fruct al porumbarului” (< lat. *polumba) + suf. -ar (MDA).