PORUMBAR², (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

porumbar² [At: LB / V: (reg) ~râm~, ~rom~ sn / Pl: (1-3) ~e, (4-6) ~i / E: porumb + -ar] 1-2 sn Porumbărie (1, 4). 3 sn (Reg) Pătul. 4 sm (Rar) Persoană care crește sau vinde porumbei (1). 5 sm (Iuz) Ostaș care îngrijea porumbei (2) călători. 6 sm (Orn; reg; șîs uliu ~) Uliul-găinilor (Accipiter gentilis).

PORUMBAR², (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

PORUMBAR ², porumbari, s. m. (Regional) Uliu.

porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.

porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ de porumb.

porâmbar sn vz porumbar²

porombar² sn vz porumbar²

porombar¹ sm vz porumbar¹

porumbar² (arbust; pasăre) s. m., pl. porumbari

porumbar¹ (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari

porumbar (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari

PORUMBAR s. v. erete, uliu.

porumbar s. v. ERETE. ULIU.