PORTAR, portari, s. m. 1. Persoană care are sarcina de a păzi intrarea unui edificiu public sau particular. 2. (În Evul Mediu) Dregător însărcinat cu paza Curții domnești (și cu alte treburi administrative, de protocol etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a Curții domnești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene ca hatman. 3. (Sport) Jucător care apără spațiul porții unei echipe de fotbal, handbal, hochei, polo etc. – Poartă + suf. -ar.

portar sm [At: N. TEST. (1640), 59^v/9 / Pl: ~i / E: poartă¹ + -ar] 1 Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, instituții, case de locuit etc. Si: (înv) portirer (1). 2 (Înv) Boier însărcinat cu paza curții domnești care mai târziu avea și atribuții de protocol sau administrative Si: (înv) ușar. 3 (Înv; îs) Vel ~ (sau ~ mare) Șef al portarilor (2). 4 (Îs) (Vel) ~ de Suceava (sau Suceavă, al Sucevei, de cetatea Sucevei) Mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții moldovene care, mai târziu, a avut și comanda supremă a oștirii Si: (înv) hatman. 5 (La unele jocuri cu mingea) Jucător care apără spațiul porții pentru a evita primirea unui gol. 6 (Reg) Portărel (5).

PORTAR, portari, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza (intrării) unei întreprinderi, a unei instituții, a unei case de locuit etc. 2. Boier însărcinat cu paza curții domnești (și cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregător însărcinat cu apărarea capitalei și a curții domenești moldovene; comandant suprem al oștirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri. – Poartă + suf. -ar.

PORTAR, portari, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza intrării unei întreprinderi, unei instituții, unei case de locuit etc. V. ușier. Portarul în drum, i-a oprit Și-i numără-n poartă cu bățul. ARGHEZI, V. 187. Peste vreun ceas portarul îi vesti că domnul ministru nu mai vine azi. REBREANU, R. I 269. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. Jucătorul care apără poarta (la diferite jocuri sportive). 3. (În organizarea administrativă medievală a țărilor romînești) Dregător ale cărui atribuții au variat de la păzitor al porții domnești pînă la însoțitor al solilor străini la domn, servind și ca interpret; p. ext. (cu reminiscențe în poezia populară) dregător înalt, funcționar domnesc. Cest domn bun, jupîn (cutare) El își are-o fată mare. Și mi-o cere-un portar-mare. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Portar de (sau de la) Suceava (sau al Sucevei) = titlu purtat pe vremea lui Ștefan cel Mare de guvernatorul Sucevei; comandant al oștirii și păzitor ăl cetății; hatman. Io Ștefan-voievod m-am pus la porunca lui, ca și portarul Sucevei. DELAVRANCEA, O. II 32.

PORTAR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei întreprinderi, unei instituții sau a unei clădiri particulare. 2) Persoană care supraveghează intrarea într-un local public; ușier. 3) Jucător care apără poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poartă + suf. ~ar

portar m. 1. cel ce păzește poarta; 2. od. portar-bașa, Marele ușier, înnaltă funcțiune în Țările române și în Turcia, corespunzând lui capugi-bașa, introducător al palatului domnesc sau al Seraiului. [Lat. PORTARIUS].

portár m. (d. poartă saŭ lat. portarius, de unde și ngr. portáris). Vechĭ. Titlu unor funcționarĭ: în Țara Românească portaru cel mare (numit și portár-bașá, după turc. kapuğu-bașy, V. capugi-bașa), cel ce introducea la domn oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ (numit ușer în Mold.). Vel-portaru de Suceava (Mold.), șefu conduceriĭ armateĭ (înlocuit pe urmă pin hatman). – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.

+porta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. portez, 3 portează; conj. prez. 1 sg. să portez, 3 să porteze

portar s. m., pl. portari

portar s. m., pl. portari

portar s. m., pl. portari

portar

PORTAR s. v. portărel.

PORTAR s. 1. (înv.) portier, ușar. (~ la o casă.) 2. (IST.) ușar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.) 3. (SPORT) (englezism) goalkeeper. (~ la fotbal.)

PORTAR s. 1. (înv.) portier, ușar. (~ la o casă.) 2. (IST.) ușar. (~ era însărcinat cu paza curții domnești.)

portar s. v. PORTĂREL.