PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, destinată a fi utilizată într-un interval de timp determinat. ♦ Spec. Cantitate de mâncare servită cuiva. 2. (În forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiune s. f.] – Din fr. portion.

portă af [At: DEX-S / Pl: ~te / E: porte] (Îs) Vena ~ Venă care duce sângele încărcat cu substanțe nutritive de la organele digestive la ficat.

porță sf vz porție

porțâion sn vz porție

porțâu sn vz porție

porție sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: (îrg) ~ion sn, (reg) ~ță, ~țâion sn, ~țâu sn, ~țon sn / A și: (reg) ~ție / Pl: ~ii / E: lat portio, -onis] 1 Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment etc., destinată a fi folosită dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp Si: (reg) parțon Vz rație. 2 (Îe) A-și lua ~ia A fi certat sau bătut după cum merită. 3 (Rar; spc) Doză. 4 (Trs) Măsură de capacitate pentru vânzarea băuturilor, de aproximativ un decilitru. 5 (Trs) Conținut al unei porții (3). 6 (Trs) Măsură de capacitate pentru măsurat laptele egală cu a paisprezecea parte dintr-o cupă. 7 (Tip) Cantitate de zaț pe care o poate cuprinde lucrătorul o dată spre a o pune în pagină. 8 (Îrg) Impozit. 9 (Reg; îf porțâie^[1]) Percepție.

porțion sn vz porție

porțiune sf [At: ASACHI, S. L. II, 50 / Pl: ~ni / E: fr portion, ger Portion] 1 Parte, bucată, fragment, segment etc. dintr-un tot. 2 (Îs) Porțiune canonică Parte de teren ce se acorda preoților uniți spre a o cultiva. 3 (Mol) Parte dintr-o pădure pe care o taie o echipă de lucrători forestieri Si: lot, parcelă. 4 Sector.

porțon sn vz porție

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiune s. f.] – Din fr. portion.

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate dintr-un anumit fel de mîncare, considerată ca necesară unei persoane la o masă. V. rație. O porție de ciorbă. O porție de înghețată. ▭ Turnă o ceașcă... mai turnă una; tot așa pînă la trei. – Aceasta-i porția mea! declară satisfăcut.. C. PETRESCU, Î. II 173. Dă fuga la cantină... să-ți mai dea o porție pentru mine. REBREANU, I. 15. Pentru o jumătate de porție de varză cu carne... nu mi se lua decît douăzeci de parale. HOGAȘ, DR. II 48. ◊ (Glumeț) Deși a mai primit o porție de pumni la prefectură și la comenduire, el era fericit că se putuse în sfîrșit manifesta din nou. PAS, Z. IV 27. ♦ Cantitate dintr-un material sau dintr-o substanță destinată a fi utilizată o dată sau într-un interval de timp determinat. Cu trei degete își scoate o porție [de tutun] cam mare pentru o biată foiță «Dorobanțul». BASSARABESCU, V. 36. 2. (Transilv., azi rar) Impozit, dare. Bate, doamne, pe popa, Pe popa pentru popie, Pe birău pentru porție. POP. – Accentuat și: (2) porție.

PORȚIUNE, porțiuni, s. f. Parte dintr-un tot. V. fracțiune, fragment, bucată, segment. Porțiunea de pămînt cuprinsă între laturile arăturii sale se îngusta văzînd cu ochii. MIHALE, O. 212. Surîde, așezîndu-și puloverul bleumarin, cu porțiuni geometrice albăstrii. CAMIL PETRESCU, P. 9. Expui pericolului numai o porțiune din armată. HASDEU, I. V. 147.

PORȚIE s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o mîncare, dintr-un material etc. 2. V. porțiune. [Gen. -iei. / cf. fr. portion, lat. portio].

PORȚIUNE s.f. Parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson; sector. [Var. porție s.f. / < fr. portion, lat. portio].

PORTĂ adj. vena ~ = venă care colectează sângele de la organele digestive și îl transportă la ficat. (< fr. /veine/ porte)

PORȚIE/PORȚIUNE s. f. 1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc. 2. parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson. (< fr. portion, lat. portio, germ. Portion)

PORȚIUNE s. f. elem. porție/

PORȚIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pământ. 2) Bucată dintr-un material sau dintr-o substanță luată pentru întrebuințare (într-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei ființe, într-un timp determinat, pentru a-și menține existența; rație. [G.-D. porției; Sil. -ți-e] /<fr. portion

porți(un)e f. 1. partea dintr’un tot; 2. cantitatea determinată dintr’un nutriment.

*porțiúne f. (lat. pórtio, -ónis; fr. portion). Parte, bucată: porțiunile uneĭ moștenirĭ. Cantitatea determinată de nutriment: la acest restaurant porțiunea costă puțin. – Maĭ des (fam. și pop.) pórție, (rut. rus. pórciĭa).

+porta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. portez, 3 portează; conj. prez. 1 sg. să portez, 3 să porteze

portă adj. f. (vena ~), pl. porte

porție (cantitate determinată) (desp. -ți-e) s. f., art. porția (desp. -ți-a), g.-d. art. porției; pl. porții, art. porțiile (desp. -ți-i-)

porțiune (bucată; segment) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

*portă adj. f., pl. porte

porție (cantitate determinată) (-ți-e) s. f., art. porția (-ți-a), g.-d. art. porției; pl. porții, art. porțiile (-ți-i-)

porțiune (bucată, segment) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

portă s. f., g.-d. art. portei; pl. porte

porție (cantitate dintr-un aliment) s. f. (sil. -ți-e), art. porția (sil. -ți-a), g.-d. art. porției; pl. porții, art. porțiile (sil. -ți-i-)

porțiune (bucată, segment) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porție (de mâncare), -ției gen. a.

porțiune (dintr’un tot).

porție (porții), s. f. – Rație, cotă, cotă-parte. – Var. porțiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui porție, s. f. (Trans., Olt., impozit, contribuție); der. porțieș, s. m. (Maram., birnic).

a sări din porție expr. (intl.) a-și pierde un drept sau un privilegiu.

porție, porții s. f. (intl.) condamnare penală.

PORȚIE s. v. bir, dare, doză, impozit.

PORȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mâncare.)

PORȚIUNE s. 1. v. bucată. 2. v. zonă. 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brânzeturilor.)

PORȚIE s. rație, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de mîncare.)

porție s. v. BIR. DARE. DOZĂ. IMPOZIT.

PORȚIUNE s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. regiune, sector, zonă. (O ~ bine delimitată.) 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brînzeturilor.)

pórție, porții, s.f. 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc.; dare, arunc: „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria, 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot. 3. Bucată, fragment. – Lat. portio, -onis (Scriban, MDA).

porție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALRRM, 1971: 420). Dare, arunc (Bud, 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria, 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop, 1971: 90). 3. Bucată, fragment. – Lat. portio, -onis (Scriban, MDA).

porție, porții, s.f. – 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALR 1971: 420). Dare, arunc (Bud 1908): „Badea, porție de drum / Nu plătește nicidecum” (Memoria 2004: 1.125). 2. Fâșie de parchet de pădure; parcelă, lot (Gh. Pop 1971: 90). – Lat. portio, -onis (MDA).